Articol scris de Andrei Filip
Meciul meciurilor. As fi adaugat Pandemic la lista dar nu l-am jucat, deci nu stiu ce sa zic despre el, in afara de faptul ca nu ma prea intereseaza.
In continuare urmeaza o analiza comparativa a trei dintre cele mai interesante jocuri bazate pe cooperarea dintre jucatori. E o mecanica relativ recenta si nitel neobinuita. In loc de un cistigator, sau un clasament de cistigatori, jucatorii cistiga sau pierd jocul impreuna. Sint fortati sa coopereze pentru a-l duce la bun sfirsit. Sau cel putin toti in afara de unul. Pentru ca printre jucatori exista de obicei un tradator, cineva care incearca sa cistige jocul individual, lasindu-i pe ceilalti sa creada ca de fapt depune efort impreuna cu grupul, in timp ce el cauta sa-si indeplineasca propriile scopuri. (ris malefic in fundal)
TEMATICA
Shadows Over Camelot are ca tematica legenda regelui Arthur si a cavalerilor Mesei Rotunde. Fiecare jucator este un cavaler si impreuna toti joaca pentru a impiedica fortele raului sa distruga Camelotul.
Tematica Battlestar Galactica urmeaza acelasi format doar ca de data asta atmosfera e la polul opus. Actiunea se petrece pe o nava spatiala ce se indeparteaza catre o planeta sigura unde omenirea sa se regrupeze. Intre timp o rasa de roboti haituiesc ultimele ramasite ale umanitatii incercind sa razbune sutele de imprimante,mixere si laptopuri abuzate atita timp de catre infamele bipede. Fiecare jucator reprezinta unul din membri echipajului si scopul lor e sa ajunga la destinatie inainte de consumarea resurselor vitale.
Red November este un submarin buclucas plin de probleme. Rachete care pornesc singure, pompe care se opresc, incendii, inundatii, un monstru submarin care da tircoale si alte nebunii. Scopul jucatorilor este sa mentina submarinul intr-o singura bucata timp de 60 minute (timp masurat in joc, nu pe ceas) pina cind echipajul de salvare ajunge la ei si sint eliberati din conserva nebuna.
Toate tematicile sint la fel de bune si toate jocurile reusesc sa le redea credibil. In toate e vorba de a opri un Rau Indestructibil si De Neoprit care vrea sa manince universul/jucatorii. Cred ca la urma urmei depinde de ce-i place fiecaruia.
COMPONENTE
Shadows Over Camelot vine de la Days of Wonder. E unul din cele mai frumoase jocuri pe care le-am vazut. Grafica tematica, figurine mari si foarte detaliate, carti de calitate. Arata exact asa cum e: ca o poveste.
Battlestar Galactica e facut de Fantasy Flight Games. De obicei asta inseamna calitate la superlativ. La fel e cazul si aici, dar eu personal am un mic comentariu. Marea majoritate a elementelor grafice sint luate din serialul de televiziune cu acelsi nume si dupa care e inspirat (duh!), ceea ce pentru mine inseamna fix zero, daca nu chiar mai putin. Am reusit cu chiu cu vai sa ma uit la 3 episoade, dupa care am sters restul cu viteza warp. Sa ma joc cu actori din film e un pic cam plictisitor. Dar daca esti fan al serialului, probabil vei fi entuziasmat sa-ti vezi scenele preferate reproduse in joc.
Red November e facut tot de Fantasy Flight Games. Mi se pare geniala prezentarea in jocul asta. Componentele sint inghesuite in cea mai mica cutie pe care am vazut-o vreodata, mai ales venind de la ei. Grafica e deosebit de comica, tematica semi-sovietica, aluziile la efectul pozitiv al acoolului in situatii critice si alte stereotipii nimeresc la fix in atmosfera jocului. Pe de alta parte nu e nostim, chestia asta s-a intimpalt pe bune. http://en.wikipedia.org/wiki/Russian_submarine_K-141_Kursk Dar hei, e doar un joc.
Inclin balanta pentru Shadows Over Camelot, e cel mai secsos dintre toate. Nu ca celelalte ar fi prost facute. Pur si simplu optiune personala. Scoate cele mai multe “Oh!” si “Ah!” de la jucatorii noi.
COMPLEXITATE
Shadows Over Camelot are un regulament foarte clar, cu foarte putine exceptii. E foarte putin probabil sa interpretezi reguli gresit sau sa ai intrebari dupa ce ai jucat jocul o data. De asemenea e foarte usor de explicat altora.
Battlestar Galactica este ceva mai complex. N-o sa zic ca nu e suficient de clar dar sigur are mai multe reguli de memorat. Exista citeva neclaritati si ambiguitati dar sint rezolvabile. E ceva mai complicat decit Shadows Over Camelot dar nu e Twilight Imperium, ok?
Red November introduce un concept foarte ciudat de timp in mecanicile de joc. Nu e mare filosofie dar primele reactii o sa fie ceva de genul: ha? cum? unde? mai fa odata! etc. In rest jocul e extrem de simplu dar de obicei jucatorul care stie mai bine jocul o sa fie cel care manevreaza piese si da indicatii celor care inca se chinuie sa inteleaga ce au de facut. Nu stiu cum putea fi mai simplu, in nici un caz nu-l consider un joc greu sau dificil, dar din reactiile celorlalti inteleg ca nu se strecoara usor printre circumvolutiuni. Sau poate o fi vina mea ca nu stiu sa-l explic corect
Daca vrei un joc simplu Shadows Over Camelot e pentru tine. Nici restul nu sint grele dar fiecare are chichite de inghitit. Daca in schimb vrei un joc complex, cu actiune pe mai multe planuri si stiluri diferite de joc, atunci Battlestar Galactica e pentu tine. Red November care undeva la mijloc. Nu e greu ca joc dar dureaza un pic pina iti invirti neuronii pe citeva din principile lui.
DESFASURARE
Shadows Over Camelot are un mod de desfasurare foarte simplu si direct. In runda ta poti face doar 2 actiuni. Esti obligat sa incepi cu o actiune “negativa”, in care jocul progreseaza, amenintari noi vin pe harta, iar mai apoi poti continua cu una “pozitiva”, in care jucatorul interactioneaza cu jocul. Exista o lista din care fiecare isi alege e actiune vrea sa faca. Rundele se misca foarte repede si nu prea ai timp sa te plictisesti. Jocul e destul de antrenant si are o evolutie progresiva. Din ce in ce mai multe evenimente rele ramin active si ameninta sa termine jocul iar jucatorii duc o lupta constanta intre a acumula puncte din aventurile cu sanse de succes si a tine in balanta pe cele cu sanse mai slabe de succes. Jucatorii se invirt pe harta de la o aventura la alta, jocul e foarte dinamic si exista realmente sentimentul de cooperare pentru ca toata lumea pune umar la umar in rezolvarea aventurilor.
Battlestar Galactica functioneaza pe principiu invers. Incepi cu actiunea jucatorului si la finalul rundei tragi o carte dintr-un pachet special care declanseaza evenimente rele. Posibilitatile sint ceva mai largi in Battlestar Galactica, poti face mai multe actiuni pentru ca nu esti legat neaparat de cartile din mina sau de alti jucatori. Te poti deplasa oriunde pe nava si poti activa orice locatie. Dar asta e doar o aparenta. De cele mai multe ori jucatorii stau in acelasi loc facind acelasi lucru in fiecare runda pentru ca unele locatii sint clar mai bune decit altele. Desfasurarea jocului seamana cu o serie de hopuri peste care jucatorii trec pentru a ajunge la destinatie. Resursele jucatorilor se imputineaza pe masura ce jocul avanseaza dar nu se prea poate face ceva in sensul asta. Doar citeva pot fi refacute, marea majoritate se duc pe veci. In sensul asta BG are mai degraba o evolutie descrescenta. Termina jocul inainte ca resursa X sa ajunga pe 0.
Red November e alta mincare de peste. La rindul sau un jucator poate face oricite miscari vrea si o singura actiune. Poate sa le faca pe toate daca are chef. Poate sa alerge roata in jurul submarinului. Sistemul de joc contorizeaza insa totalitatea miscarilor facute de fiecare, iar de aici rezulta doua consecinte: in primul rind fiecare are relativ aceleasi numar de miscari. Poti sa le faci pe toate in prima runda, dar atunci stai pe tusa pina la sfirsit sau poti sa le faci pe rind, intercalat cu ceilalti. In al doilea rind, cu cit faci mai multe lucruri, cu atit mai multe nebunii se intimpla pe submarin. Asa ca cel mai bine e sa faci minimul necesar de care ai nevoie pentru a evita catastrofa X sau Y. Altfel stilul de joc seamana cu Battlestar Galactica. Te deplasezi pina in camera A ca sa rezolvi problema B, dar pe drum declansezi inevitabil problema C in camera D. Jucatorul care urmeaza cel mai probabil va face acelasi lucru ca si tine, declansind la rindul lui alte probleme pentru urmatorii si tot asa, din ce in ce mai multe. Exista doua tipuri de probleme, stringente si ignorabile. Cele stringente sint active pe termen scurt si daca nu sint rezolvate urgent incheie jocul. De exemplu unei rachete nucleare ii porneste automat declansatorul. Daca in termen de X minute nimeni nu merge in camera de comanda sa opreasca racheta, ea se lanseaza si rade de pe suprafata pamintului coasta continentului preferat. Game over. Exista probleme ignorabile, care nu pierd jocul in sine, dar fac submarinul un iad subacvatic. Usi care se blocheaza, inundatii, incendii impiedica accesul la camere vitale de unde se pot opri problemele stringente.
Avantaj merge la Shadows Over Camelot, dar doar marginal. Dintre toate e cel mai putin repetitiv, in sensul in care nu poti sta in acelasi loc facind acelasi lucru, dar in fond si la urma urmei cam toate se misca pe acelasi tipic, pe aceeasi dualitate intre eveniment negativ-impuls jucator.
NOROC vs STRATEGIE
Shadows Over Camelot este foarte influentat de noroc. Practic jocul iti este limitat la cartile pe care le primesti, ele determina ce actiuni poti face. Exista o strategie globala si buna coordonare in executarea ei determina victoria sau infringerea jucatorilor, dar daca nu ai cartile necesare nu vei putea ajuta acolo unde e cea ai mare nevoie. Pe de alta parte toate cartile sint folosibile, deci daca nu poti sa faci nimic intr-o parte, sigur poti participa in alta parte, chiar daca nu necesar din punct de vedere al situatiei strategice. Desi jucatorul e limitat de norocul la carti, optiunile lui influenteaza direct jocul si in sensul asta o strategie buna e obligatorie pentru succes.
Battlestar Galactica are prea putin de-a face cu cartile pe care le primeti. Sigur ca da, ele determina actiuni in joc si depasirea anumitor momente, deci e important ce ai in mina. Distributia fiind insa atit de variata sint sanse bune ca aceste carti, daca nu sint la tine, sa fie la alt jucator, iar el sa le foloseasca la fel de bine ca si tine. In sensul asta jocul depinde mai putin de norocul la carti si mai mult de ceea ce faci. Mi-e greu insa sa spun daca exista sau nu o strategie globala. La prima vedere as zice ca nu. Jocul iti pune in fata niste hopuri, peste care ori treci, ori nu. Iar daca ai trecut peste suficiente cu bine, ai cistigat, daca nu, nu. Jucatorii practic au putin de zis in sensul asta, ei stau si se uita la jocul care se desfasoara sub ochii lor. Sau daca au optiuni de cele mai multe ori sint atit de evidente incit cu greu i-as spune “optiune”. Din cind in cind cite unul are o super actiune care rastoarna situatia, dar e folosibila o singura data pe joc.
Red November merge cam pe acelasi principiu cu Battlestar Galactica din punct de vedere al strategiei. Exista cum spuneam probleme stringente, care trebuie rezolvate obligatoriu si urgent si celelalte ignorabile. Jucatorul nu are de ales care anume unde sau cind se declanseaza. Pasul in fata mi se pare insa faptul ca el controleaza cit de mult sa investeasca in ele. Orice jucator poate face oricare dintre actiuni, oricind. Sigur ca da, fiecare primeste obiecte, care ii dau sanse mai mari de a rezolva mai bine/repede anumite probleme, dar in esenta fiecare poate contribui la joc in orice punct al lui. La fel, capacitatea de rezolvare depinde de fiecare jucator. Poti investi mai mult timp in efortul de rezolvare, cu sanse mai mari de succes. Sau poti sa stai mai putin si cu sanse mai putine. E o balanta care depinde integral de jucator, ceea ce mi se pare modelul ideal de joc.
Avantaj clar pentru Red November. Battlestar Galactica si Shadows Over Camelot sufera de lipsa de alegere reala. Mai mult sau mai putin optiunile sint impuse jucatorilor fara ca acestia sa aiba un cuvint de spus in favoarea sau contra lor.
NIVEL DE INTERACTIUNE
In Shadows Over Camelot fiecare jucator participa la aventuri in scopul de a acumula sabii albe (puncte) Unele aventuri permit doar unui singur jucator sa participe la ele, dar marea majoritate se bazeaza pe participarea mai multor jucatori. In acest sens interactiunea dintre jucatori e directa pe harta, pe linga cea indirecta. Cu cit sint mai multi la o aventura, cu atit mai mari sansele ca impreuna sa aiba cartile corecte si cu atit mai repede vor scoate puncte din ea.
In Red November interactiunea e si mai limitata. Practic nu exista metoda directa de a relationa cu ceilalti. Fiecare pune umarul la aceleasi probleme, e drept, dar jucatorii in afara de a se consulta unul pe celalalt nu prea au ce face.
Shadows Over Camelot e un joc cu adevarat cooperativ, spre deosebire de celelalte doua, care se desfasoara intr-adevar in grup, dar in care membri pot face prea putin unul pentru celalalt.
TRADATORUL
Cu spuneam la inceput, in fiecare joc exista un tradator, cineva care vrea ca ceilalti sa piarda jocul si doar el sa-l cistige. In Shadows Over Camelot a inceputul jocului se distribuie carti de loialitate fiecarui jucator. Exista sanse sa fie tradator in joc, exista sanse sa nu fie. Sentimentul de paranoia si acuzatii reciproce sint la tot pasul. Cu cit se joaca in mai multi jucatori, cu atit e nevoie ca tradatorul sa joace mai bine. Daca e descoperit poate fi usor neutralizat si in acest caz pierde jocul. Trebuie sa-si temporizeze foarte bine actiunile, acuzatiile si momentul in care isi arata identitatea.
In Battlestar Galactica se impart la fel carti de loialitate, dar diferenta aici este ca existenta tradatorului e garantata. Mai mult, cu cit e mai mare numarul de jucatori, cu atit mai multi sint tradatori. Se poate chiar ca intr-un joc de 6 jucatori 3 dintre ei sa devina tradatori desi de obicei sint 2. In sensul acesta jocul devine mai putin strategic/psihologic pentru tradator. In primul rind are un avantaj enorm prin faptul ca intre 30-50% din jucatori vor fi tradatori la fiecare joc, iar in al doilea rind mecanicile jocului ii permit sa joace fara sa riste si totusi sa aiba sanse bune de a cistiga. Pe linga asta nici nu poate fi neutralizat in vreun fel, nimeni nu cistiga nimic daca descopera cine era tradatorul, el nu pierde nimic daca din prima runda isi arata identitatea si joaca sa-i incurce pe ceilalti. Poate nu are sanse chiar atit de bune, dar e discutabil. Nu e nevoie de talent special cind joci cu tradatorul in Battlestar Galactica decit daca tii tu mortis sa joci intr-un anumit fel ca sa-ti testezi abilitatile duplicitare.
Red November are cel mai bun model de tradator. Nimeni nu primeste carti de loialitate, nimeni nu e “fortat” de joc sa devina tradator, oricine poate deveni pe parcurs. Exista un obiect care te ajuta sa respiri in apa, un fel de masca de scafandru. Daca ai gasit obiectul respectiv, in ultimele 10 minute de joc poti iesi din submarin si sa-ti abandonezi camarazii. Daca submarinul se autodistruge ai cistigat jocul, fiind unicul supravietuitor. Daca in schimb echipa de salvare ajunge inainte de asta, ai pierdut jocul, pentru ca ceilalti supravietuitori iti denunta lasitatea. E dupa mine modelul ideal, care nu te forteaza intr-un anumit sens si lasa alegerea la indemina jucatorului.
Toata lumea vrea sa joace cu tradatorul. Cred ca singurul motiv pentru care jocurile cooperative au succes. In Shadows Over Camelot e greu sa fii tradator si merita introdus numai daca joaca multi jucatori, undeva incepind cu 5. In Battlestar Galactica nu e deloc greu si nu mi se pare nici foarte satisfacator. In Red November iese cel mai bine. Expresia de pe chipul prietenilor cind iesi din submarin in timp ce ei se duc bolovan la fund? De nepretuit!
DURATA SI PARTICIPARE
Shadows Over Camelot dureaza undeva pe la 90 de minute. Rundele sint de obicei rapide datorita numarului redus de optiuni. Jucatorii care nu sint la runda lor participa pasiv, pentru ca nu prea au ce sa faca. Nivelul de interes e moderat, mai mult in masura in care evenimente trase de alti jucatori ii pot interesa/afecta. Exista din cind in cind decizii in comun dar sint destul de putine.
Battlestar Galactica dureaza ceva mai mult. In 6 jucatori se poate intinde la 3 ore lejer. Participarea este insa mai mare pentru ca de obicei tot la 2-3 runde se declanseaza un vot, la care toti jucatorii pot contribui.
Red November are o durata de joc redusa, undeva pe la 60 minute, dar la fel ca si Shadows Over Camelot, are un nivel de interes scazut. Nu poti contribui cu nimic la runda altora asa ca nivelul de interes decurge direct din jucator si cum se simte in legatura cu jocul.
CIT DE TARE SE REPETA JOCURILE
Cam toate cele trei jocuri sint pe acelasi nivel. Exista un pachet de evenimente in fiecare si el determina cum si unde apar problemele. Odata ce ai trecut prin ele, le cam stii pe toate si ai idee la ce sa te astepti. As zice ca Battlestar Galactica are avantaj fata de celelate pentru ca pachetul e mai gros si de obicei apuci sa vezi la un joc cam o treime din el. In Shadows Over Camelot si Red November pachetul de evenimente se termina sigur o data in timpul unui joc daca participa 5-6 jucatori.
E relativ oricum, dat fiind ca sint undeva intre 40 si 50 de carti in fiecare pachet.Varietatea jocurilor apare din faptul ca succesiune de evenimente va fi intotdeauna alta dar ca impresie generala as zice ca toate jocurile merg ca la fel.
CONCLUZII
Shadows Over Camelot e un joc de familie, de jucat cu prietenii, de pus umar la umar impotriva jocului care devine din ce in ce mai greu. Un sigur tradator care poate nici macar nu intra in joc contribuie la senzatia de joc de echipa. Battlestar Galactica e un joc in care jucatorii joaca impotriva resurselor ce se imputineaza la fiecare runda stiind cu certitudine ca cel putin unul din ei le sabotaza eforturile. Pentru mine e la fel cum e serialul: m-as uita la citeva episoade dar n-as rezista la toata seria. Red November e un joc claustrofobic in care submarinul devine din ce in ce mai mic si mai al dracului. In final toate camerele sint ba inundate, ba in flacari, ba blocate, aerul e irespirabil, motorul sta sa explodeze. Parca si vad bietii gnomi calare pe singurul hublou intact urmarind umbra din afara submarinului. O fi krakenul sau echipa de salvare?
Sursa foto: BoardGameGeek
