Intro
Pentru prezentarea cu numărul 10 am pregătit un joc adresat aproape exclusiv gamerilor. Shogun este un joc de strategie, cu dificultate ridicată (3,4 conform BGG) în care 3-5 “daimyo” (lorzi) luptă pentru controlul Japoniei și implicit titlul de Shogun. Poate să pară un joc de război, dar în realitate este un area control și majority area control, unde opțiunea militară trebuie folosită cu multă zgârcenie.
Componente
Harta Japoniei are două fețe, împărțirea în regiuni fiind diferită, și se consideră că cea cu simbolul de noapte este ceva mai dificilă decât reversul acesteia. Shogun mai conține cărți de format mic pentru fiecare provincie de pe hartă, pentru bonusuri, licitații, fazele jocului și consumul de orez. Fiecare jucător are o tablă personală cu acțiunile ce se pot întreprinde și unde își va așeza cărțile de provincii.
De menționat că provinciile au câteva detalii importante menționate pe cărți: banii care se vor câștiga dacă se face taxare în aceeași provincie, orezul care se poate strânge și numărul de orașe din provincie, echivalent cu numărul maxim de clădiri ce se pot construi.
De asemenea, jocul conține 6 seturi de cubulețe pentru unitățile militare (5 pentru jucători și unul pentru țăranii care se pot răscula dacă sunt asupriți de daimyo), bani (“war chest”), trei tipuri de jetoane de clădiri: castel, templu și teatru, precum și jetoane de revoltă.
Componenta cea mai spectaculoasă este însă turnul folosit pentru bătălii. În acesta intră cubulețele și unele pot rămâne în turn și doar câteva să ajungă jos. De asemenea pot sa cadă cuburi rămase anterior în turn. Este un mecanism care aduce mult aleator în joc dar îl și egalizează de-a lungul jocului.
Mecanismul de joc
Shogun se desfășoară pe parcursul a doi ani, în fiecare jucătorii având trei sezoane (runde) de acțiuni și una de punctaj. Scorul este suma următoarelor elemente:
– numărul de provincii controlate;
– numărul de clădiri, indiferent de tipul acestora;
– bonusuri pentru majoritatea fiecărui tip de clădire pe fiecare regiune a Japoniei (castele 3p, temple 2p, teatre 1p); în caz de egalități toți primesc punctajul, diminuat cu 1p.
În timpul unui sezon, se fac maxim 10 actiuni, ordinea acestora tragându-se aleator, cu mențiunea că jucătorii vor vedea succesiunea primelor 5, celelalte fiind cu fața în jos. Acestea se fac fiecare în câte o provincie, aceea pusă de fiecare jucător pe tabla proprie.
Actiunile ce se pot face sunt:
– construcția unui castel (preț 3 bani), templu (2 bani), teatru (1 ban), cu mențiunea că nu pot fi două clădiri de același fel într-o provincie;
– perceperea de taxe ca bani sau ca orez, ambele generând jetoane de revoltă (la al doilea se revoltă 1 țăran, la al treilea 2 țărani), dar ele se scot de pe hartă la finalul primului an, după calcularea scorului;
– recrutarea de trupe: 5 trupe pentru 3 bani, 3 trupe pentru 2 bani, 1 trupă pentru un ban, cu posibilitatea de a muta trupe din această regiune în alta controlată de același jucător;
– două atacuri numite A și B pentru a fi diferențiate.
Atacurile A și B pot fi folosite și pentru a muta trupe în zone controlate de același jucător, dar dacă este o provincie neutră sau a unui adversar, se petrece o luptă. În acest ultim caz, atacatorul decide câte trupe va folosi pentru atac, cu mențiunea ca una trebuie lasată în provincia sursă a atacului. Acele trupe împreună cu toate ale apărătorului se vor plasa în turn. Din cele care vor coborî din turn, împreună cu cele aflate deja jos se stabilește cine are mai multe trupe, acela plasându-și diferența în provincia vizată, restul întorcându-se în supply. Dacă provincia atacată nu are jetoane de revoltă, țăranii ajută apărătorul.
De menționat că, cel puțin la început, jucătorii nu au 10 provincii pentru a face toate acțiunile. Pentru ca adversarii să nu știe ce acțiuni dorești să faci și pe care nu, există și “war chest cards“, fiecare jucător având 5 cărți, de la 0 la 4 (bani). Chiar dacă alege o acțiune într-o provincie, un jucător poate să n-o efectueze. Una dintre cărțile “war chest“ se va pune și ca element de licitație.
Licitația se face pentru cele 5 bonusuri, în fiecare sezon, acestea fiind: +1 trupă la atac, +1 trupă la apărare, 6 unitați recrutate în loc de 5 pentru 3 bani, +1 orez la colectare și +1 ban la ridicarea impozitelor. Tot în funcție de aceste bonusuri se stabilește și ordinea la fiecare acțiune în acel sezon, la rândul acestora ordinea fiind aleatoare. Egalitățile se rezolvă prin tragere la sorți, dar toți jucătorii vor plăti costul asumat. Se poate pune și o provincie pentru licitație, ea fiind cotată între 0 și 1 ban.
Dacă utilitatea banilor este evidentă, pentru orez lucrurile sunt un pic mai subtile. La finalul de an, înainte de a se face scorul parțial sau final, fiecare daimyo trebuie să hrănească provinciile pe care le controlează. Cu cât sunt mai multe provincii, cu atât vor apărea mai multe revolte, în provincii pe care unul dintre vecini le va trage aleator din mâna celui penalizat. Acestea vor fi cu atât mai puternice cu cât există mai multe jetoane de revoltă déjà prezente.
La fiecare început de an se trag câte 4 cărți de anotimpuri, care au un număr negativ de orez și un anumit eveniment (de exemplu cei care apără provincii cu castele au o extra unitate în luptă sau unde se constuiesc teatre se scoate un jeton de revoltă). În cele trei anotimpuri se întâmplă evenimentele, în faza de punctare se va deduce numărul de orez negativ din stocul fiecărui jucător, punând și mai multă presiune pentru potențiale revolte.
De menționat, în final, că o provincie cucerită păstrează eventualele clădiri construite acolo. Pe de altă parte, dacă țăranii se revoltă și dau afară pe jucător, clădirile sunt distruse iar jetoanele de revoltă sunt eliminate. Idem, dacă în urma unei bătălii cei doi adversari sunt la egalitate și provincia rămâne goală.
Concluzii
Pentru început aș vrea să vă explic de ce Shogun nu este un joc de luptă. Un atac asupra unei provincii valoroase, dar bine apărate, presupune multe pierderi pentru a prelua controlul. Imediat, un alt jucător poate să declanșeze un atac asupra acelei provincii și să beneficieze de slăbirea primilor doi combatanți.
Personal îmi place foarte mult jocul pentru că trebuie să anticipezi cât mai bine ce vor face adversarii și să încerci să aperi cât mai bine provinciile de valoare. De cele mai multe ori, o apărare bună previne sau poate descuraja atacurile potențiale. Plasarea cărților de provincii pentru alegerea acțiunilor este centrul acestui joc și asta face ca jocul să dureze ceva mai mult.
Am spus însă că jocul se adresează mai mult gamerilor, dar nu numai din cauza complexității, ci și datorită faptului că un jucător foarte puțin experimentat poate schimba foarte mult raportul de forțe între ceilalți jucători, chiar dacă involuntar, poate crea frustrări.
Din partea mea, Shogun primește nota 9.
Sursa foto BoardGameGeek. Articol scris de Arte. Vezi si alte articole scrise
