Articol scris de Andrei Filip
3.Complexitatea personajului
O alta lipsa a jocurilor de aventura este posibilitatea de a-ti crea un personaj pe gustul tau. Marea majoritate folosesc un stoc de X personaje predefinite, din care primesti unul aleatoriu sau in cel mai bun caz iti alegi unul la inceputul jocului dintr-o selectie de 3. In timpul jocului de obicei exista puncte in care personajul evolueaza la niveuri superioare de experienta si in functie de joc acest lucru ofera libertate mai mica sau mai mare. De cele mai multe ori insa aceasta libertate e oarecum falsa, practic fiind conditionat de abilitatile eroului sa avansezi intr-o anumita directie sau se rezuma intre doua optiuni: eroul bun la toate dar mediocru in fiecare categorie sau eroul super specializat dar complet zero in restul categoriilor.
In Prophecy primesti practic o foaie alba pe care o completezi cum vrei. La inceput eroii sint generici. Unii sint predispusi pentru lupta, altii au mai degraba abilitati de magicieni, dar acest lucru are impact minim pe termen lung, determina doar ce aventuri sint mai atractive la inceput. Nimic nu te impiedica, si nici nu te penalizeaza sa-ti dezvolti personajul in ce directie vrei. Nu exista “level up” in Prophecy, personajul evolueaza in functie de ce face, nu abstract, tot la 100 XP. Daca vrei sa evoluezi intr-un magician desavirsit, trebuie sa-ti trimiti personajul sa faca aventuri care ii vor dezvolta mai departe abilitati in acest sens.
Pe linga asta, in joc exista cinci ghilde, fiecare cu zece specializari. In orice moment al jocului fiecare ghilda are doua specializari accesibile. Desi fiecare erou are afinitate pentru doua din cele cinci ghilde, ceea ce-i faciliteaza accesul la specializarile lor nimic nu-l impiedica sa acumuleze cunostinte din oricare alta ghilda, atita timp cit ii permite buzunarul. Din totalul de 50 de abilitati un jucator poate acumula maxim 7, deci puteti face un calcul aproximativ sa vedeti cam care sint sansele sa jucati cu acelasi personaj in jocuri diferite.
Unul din cele mai interesante aspecte ale jocului este cit de divers se pot crea personaje in el. De fapt in combinatie cu ce spuneam mai sus despre lantul de decizii, cistigator e cel care reuseste sa imbine cel mai bine crearea personajului cu aventurile pe care le intreprinde. Dar nu asta e motivul pentru care imi place atit de mult sistemul din Prophecy, e faptul ca e singurul joc de aventura in care personajele efectiv joaca diferit de la joc la joc si experienta de joc e alta de fiecare data, spre deosebire de celelalte jocuri in care faci practic acelasi lucru, doar ca in jocuri diferite esti bun/rau la lucruri diferite.
DE CE PROPHECY E LA FEL DE BUN CA ORICARE ALT JOC PE ACEEASI TEMATICA
1.Sistemul de lupta
Zaruri. Atit tu cit si creatura/jucatorul cu care te lupti aruncati un zar, la care se adauga modificatori relevanti si cel care are rezultatul mai bun cistiga. Nimic genial aici, dar functioneaza, e eficient si rapid. Ce mi se pare interesant la Prophecy este felul in care se leaga abilitatile pesronajului unul de altul si cu sistemul de lupta. De exemplu sanatatea lui determina atit cita viata mai are, dar si cit e de bun in lupta corp la corp. In acest fel, cu cit esuezi la mai multe incercari nesabuite, cu atit iti scade forta, cu atit mai mult esti descurajat s-o faci pe viitor, fata de alte jocuri in care acest lucru nu conteaza si poti incerca sa obtii 6-6 de cite ori vrei atita timp cit ai potiunea de viata la indemina.
2.Interactiune limitata
Ca in mai toate jocurile de acest fel, totul se rezuma la o cursa in care cronometrul este fiecare din ceilalti jucatori. Cine bate primul boss-ul mare, cine ajunge primul in locatia X iar in cazul Prophecy, cine acumuleaza primul 4 artefacte. Diferenta e ca e foarte putin probabil ca un jucator sa acumuleze in timpul jocului artefactele, ele mai degraba se distribuie ai mult sau mai putin egal intre jucatori, astfel incit pentru a determina cistigatorul se face o ultima batalie pe viata si pe moarte.
Exista putine avantaje in a ataca direct alti jucatori asa ca de cele mai multe ori fiecare isi cam vede de treaba lui. Oricum, chiar si asa o sa dau avantaj pentru Prophecy, din nou pentru faptul ca aventurile se joaca pe masa cu fata in sus. In felul asta cursa devine o serie de decizii in loc de goana oarba si interactiune devine indirecta, prin vinarea de aventuri care ar face mai mult bine celorlalti jucatori daca ar ajunge la ele inaintea ta.
3.Noroc si tactica
Dupa toata prezentarea asta o sa para ca Prophecy e urmatorul pe lista dupa sah. Nu e asa, jocul foloseste o tona de carti si zaruri. In fiecare runda una sau mai multe carti se pun pe masa complet aleatoriu, unul sau mai multe zaruri se arunca pentru a hotari diverse evenimente sau cistigatorul in lupta. Oricine e la fel de plauzibil sa esueze lamentabil cind totul pare sa mearga brici si sa razbata cind mizeria e mai mare. Am vazut un joc in care un jucator a pierdut doua personaje si tot a reusit sa devina competitiv. Nu a cistigat dar macar a stat in joc pina la final. Spre deosebire de alte jocuri in Prophecy norocul poate fi controlat prin alegerea de situatii mai mult sau mai putin favorabile, implicind atit riscuri cit si recompense proportionale, dar in rest zarurile se invirt la fel de aleatoriu ca peste tot.
DE CE PROPHECY E MAI RAU DECIT ALTE JOCURI SIMILARE
1.Prea multe obiecte la un loc
Adevarul e ca la un moment dat harta devine un talmes-balmes. In fiecare spatiu sint cite doua carti si daca n-ai stii ca lumea se joaca ai putea presupune ca tocmai s-a varsat cutia. Pentru primul joc informatia e prea multa. Se pierde foarte mult citind carti pentru a decide care e cea mai buna miscare, mai ales pe termen ceva mai lung, doua-trei runde, chestie destul de dificil de realizat cind jumate din carti sint cu capul in jos. Citeste-mi aia, ce zice aialalta, ce e sub asta, etc…Daca joci cu oameni interesati, de obicei ei folosesc timpul mort pentru a citi informatiile de pe carti si a se hotari in ce directie s-o ia inainte sa le vina rindul. E nevoie de o doza de interes in jocul asta asa ca nu-l recomand decit celor pasionati de subiect. Pentru restul exista Talisman, care poti sa-l joci prin telefon din tari diferite si e acelasi lucru.
2.Lumea nu e un cerc
Pe mine nu ma deranjeaza, chiar mi se pare o idee buna aceasta simplificare dar lumea Prophecy arata ca un cerc, toate spatiile se afla unul in continuarea celuilalt. Bine, faptul ca exista porturi si portaluri magice face ca mai degraba sa fie o sfera dar e diferit de alte jocuri, cu harta clasica.
3.Grafica minimala
Arata ca un joc pentru copii dar se joaca ca un joc pentru adulti. As fi preferat oricum ceva mai multa atentie pentru imersiunea in tema, iar grafica gen Runebound si miniaturi de plastic ar fi ajutat atmosfera jocului.
Si cam atit. Cum spuneam si in introducere, e cel mai bun joc de aventura pe care l-am jucat. E cel mai bun atit ca mixtura de mecanisme cit si ca reprezentare a temei. Nu stiu alt joc in care sa fi vazut atit de mare diversitate in evolutia personjelor. Imi aduce aminte de jocuri PC gen Gothic sau Risen in care nu toate abilitatile personajului se refera la bataie. Iar daca toate astea nu sint de ajuns, se mai pregatesc doua expansiuni pentru joc, Lumea Dragonilor si Lumea Subacvatica. Eu in general am avut experiente destul de proaste cu expansiunile si mai nou sint deosebit de precaut cind vine vorba de asa ceva dar astea doua chiar o sa le urmaresc cu interes.
Sursa foto: BoardGameGeek
