Aceste randuri le sunt dedicate fostilor mei colegi de facultate, Vlad si Diana, datorita carora am redescoperit pasiunea pentru jocuri. Dar totul a inceput cu mult timp in urma…
Cand aveam in jur de 10 ani, am plecat cu parintii mei intr-o calatorie in Siria. De acolo m-am intors cu primul meu joc de societate, Fun City. L-am jucat de 100 de ori, terorizandu-mi parintii, pentru ca nu aveam alti parteneri de joaca. Au urmat Monopoly, Guess Who, Who Did It?, Nu te supara, frate! si altele. Tot in aceeasi perioada am invatat sa joc sah de la bunicul meu, care era un sahist extraordinar (intr-un simultan de 20 de persoane, a fost singurul care a facut remiza cu Kasparov, la un meci demonstrativ – ceilalti 19 au fost invinsi).
Multi ani si cateva jocuri de Monopoly mai tarziu, ajuns la facultate, sus-numitii colegi Vlad si Diana m-au intrebat, pe marginea unor discutii despre World Of Warcraft, daca nu as vrea sa joc WoW The Adventure Game. Cum, board game? Da…am putea. Am jucat 5-6 jocuri, unul dupa altul, in decursul unei singure nopti, noapte care s-a transformat intr-o intreaga saptamana de joaca. Undeva in acea saptamana a fost declicul. M-am dus la Red Goblin si mi-am luat Fluxx si Red November. Atunci am descoperit si BoardGameGeek, care m-a ajutat ulterior sa iau decizii mult mai bune in privinta alegerii achizitiilor urmatoare…
Din acel moment, orice incercare a mea de a face economii a fost sortita esecului. Wishlistul meu crestea mai repede decat reuseam eu sa-mi cumpar jocurile. Astazi, colectia mea are in jur de 30-35 de jocuri. Am ajuns genul de colectionar fanatic care se uita zilnic in dulapul cu jocuri, le mangaie, le pupa si le ureaza noapte buna. Cand vreunul din ele iese pe masa, toti jucatorii trebuie sa poarte costume aseptice si manusi chirurgicale, pentru a nu contamina in vreun fel jocul. Daca se indoaie vreo carte de joc, am o cadere nervoasa. Cred ca am tulburari obsesivo-compulsive.
Grupul de joaca s-a schimbat si el pe parcursul timpului dar, in mod ciudat, nu a crescut decat foarte putin. Si totusi, asta nu mai constituie o problema de cand am descoperit Ceainaria Tabiet, locul tineretii si inocentei pierdute, rai al pasionatilor de jocuri de societate.
La multi ani, BGB! Sa fiti sanatosi si sa ramaneti in continuare liantul comunitatii autohtone de joaca si veselie.
PS: N-am pus diacritice. Acum e prea tarziu, raul a fost facut.
Articol scris de Liviu Semacovschi pentru Concursul BGB 2 ani
