Acum vreo 4-5 ani, eram la ziua unei cunostinte si imi cam faceam griji ca ne vom plictisi, fiind doar cateva persoane cunoscute prin preajma (prietenul meu si inca 2-3 prieteni buni). Pe la jumatatea serii, cand atmosfera incepea sa devina monotona, una din gazde a propus sa jucam ceva si a venit cu niste cutii mari de carton in mijlocul nostru. La acea vreme, cunostintele mele despre boardgames se rezumau la Monopoly, Raliu Olcit si Scrabble (nici nu stiu daca se incadreaza toate in aceasta categorie), asa ca ideea nu mi s-a parut foarte interesanta. Cu toate acestea, jocurile erau diferite, nu le mai vazusem, iar gazda a inceput sa spuna cateva cuvinte despre fiecare. Intr-un final, lumea a ales un joc de deductie, pe care gazda ni l-a explicat si tradus (era in franceza) si am inceput sa jucam. Pe mine jocul m-a captivat imediat, m-am concentrat sa fiu foarte atenta si sa imi notez tot (la sfarsitul lui aveam toata foaia plina de insemnari, pe cand ceilalti abia daca scrisesera ceva) si pana la urma am castigat.
In zilele urmatoare, gandul imi era inca la acel joc. Se pare ca numai mie imi placuse atat de mult, ceilalti erau indiferenti sau chiar nu le placuse deloc. Am incercat sa-l caut, dar uitasem cum se cheama, iar dupa ce mi-am amintit tot nu am rezolvat nimic, deoarece pe vremea aceea nu exista la noi nici un magazin de boardgames, astfel de jocuri abia se gaseau la librarii si apoi in hypermarketuri, iar cu internetul nu ma descurcam prea bine. Asa ca am uitat complet de el.
Dupa 3 ani, in cadrul unei vizite acasa la o prietena buna, aceasta ne-a pus pe masa un joc pe care il jucase de curand cu cineva si ii placuse. Nu avea de unde sa stie insa ca acesta avea sa fie elementul declansator al unei mari obsesii de care sufera un procent tot mai mare din populatia lumii: boardgames. Jocul era Catan, mi-a placut din start foarte mult, era total diferit de ce stiam eu ca inseamna boardgames si am facut o pasiune pentru el. Am inceput sa-l caut pe net, sa ma joc online, sa ma uit prin magazine dupa el. Am numit mai devreme Catanul ca fiind jocul declansator, deoarece imediat ce am inceput sa ma uit pe internet dupa el am dat peste 2-3 site-uri (deja romanesti) dedicate jocurilor de tip boardgames.
Impactul acelor site-uri a fost imens (nu dau nume ca sa nu fac reclama), procesul de transformare a fost foarte rapid, imposibil de impiedicat si ireversibil. Am inceput sa citesc preactic descrierile fiecarui joc de pe site-uri, pana cand acestea incepeau sa se repete si nu mai tineam minte nimic. Am inceput sa imi fac liste de jocuri de aprofundat, de cautat, de cumparat.
La sfarsitul anului trecut, aveam deja cateva jocuri cu care mi-am inceput mica mea colectie: Ticket to Ride, Gloom, Fluxx, Cluedo, Saboteur, Werewolves. De la inceputul anului 2011, aceasta aproape s-a dublat, am adaugat: Aqua Romana, Abandon Ship, Dice Town si alte cateva jocuri. In acest moment, pot spune ca sunt intr-un fel de competitie cu prietenul meu, colectia lui fiind deja mult mai mare ca a mea.
Si frenezia continua. Acum ne luam jocuri, fiecare pentru colectia lui, ne luam jocuri unul altuia, luam jocuri pentru prieteni, primim jocuri de la ei, mai lipseste sa luam jocuri unul de la celalalt. 🙂
Articol scris de Cristina Soare(pfinix) pentru Concursul BGB 2 ani
