Articol scris de Andrei Filip
Problema cu grupul de jucatori banuiesc ca e destul de greu de evitat. Cel mai bine ar fi sa te duci acolo cu prietenii si sa fii suficient de convingator sa-i tii impreuna sa nu se raspindeasca in toate directiile si dup-aia sa-i vezi sporadic prin hale ba cu un joc, ba cu un scut sub brat. Nu zic ca nu e posibil sa te descurci oricum. Eu de exemplu m-am plimbat in general singur si mi s-a intimplat o singura data sa fiu refuzat la o masa la care tocmai incepeau sa joace. In rest oamenii sint destul de binevoitori si daca nu puti prea tare nu cred ca iti vor refuza compania. Nu e insa garantat ca vor ramine la masa sa termine jocul insa. Din ce mi-am dat eu seama exista multi care asculta regulile, joaca 1-2 runde sa vada cum merge si chiar daca le place jocul se scuza pe tot felul de motive penibile si pleaca la urmatorul stand. Cum spuneam, nu e timp sa le incerci pe toate si daca stai pina la final la fiecare joc, iti ramine inca si mai putin, asa ca e de inteles.
Bun, deci ziua numarul 2 m-am plimbat aproape la fel de mult ca in ziua numarul 1, m-am pus la mese, m-am ridicat de la mese, am jucat, am mai si cistigat, si in mare majoritate a timpului m-am simtit destul de bine. Am plecat de acolo cu capul calendar si daca imi amintesc bine nu-mi amintesc cum am adormit.
A treia zi am facut greva. M-a cam consumat ziua anterioara si oricum am vazut cam tot ce vroiam sa vad. Pentru mine jumatate din standurile de acolo erau complet neinteresante iar din restul jumatate stiam deja ce vreau sa incerc si ce nu. Iar la cele dorite evident cozile erau kilometrice. Cum imi luasem deja citeva jocuri, pe care evident nu am apucat sa le incerc inainte, am decis sa ramin la centru, sa le invat pe acestea ca sa vad daca nu am aruncat banii degeaba pe ele si eventual sa mai dau iama prin jocurile lor sa vad ce m-ar putea interesa, chit ca nu erau chiar atit de noi.
A patra zi a venit concursul de Carcassonne. M-am prezentat increzator in fortele mele si m-am asezat calm la masa de joc. 4 ore mai tirziu m-am ridicat batut, si la propriu si la figurat. Adevarul e ca pina acum am avut prea putini competitori seriosi de Carcassonne. Aproape toti jucatorii pe care ii cunosc, inclusiv eu, joaca de placere si nu fac teorie la nivel de doctorat din jocul asta. Dar cei de acolo, cred ca multi din ei provin din tata-bunic-strabunic campion. Uneori poti sa spui ca ai fost invins pentru ca nu ti-au intrat piese bune, sau nu ai avut inspiratie, sau mai stiu eu ce. Eu pot sa spun cu mina pe inima ca doi dintre cei care m-au batut au facut-o pentru ca au jucat extraordinar de bine. Nu e vorba ca am jucat eu prost, desi probabil am facut-o. Ei sint intr-adevar buni la jocul asta. Asa ca ce s-o mai lungim, am cistigat 2 meciuri din 6, ceea ce m-a pozitionat nu tocmai la coada, dar undeva pe acolo, oricum. Imi pare rau doar de un singur lucru. As fi vrut sa joc cu campionul, sint foarte curios cum joaca el. Desi daca ma gidnesc la astialalti doi care m-au facut praf…mai bine nu.
Dupa concurs am continuat promenada cu mici scapari. M-am mai asezat, am mai jucat, si pe la 6 seara au inceput anunturile, s-au stins incet incet luminile, lumea a plecat. Ne-am strins in fata intrarii si cu lacrimi in ochi ne-am imbratisat si ne-am promis sa ne vedem la anul. Not.
