Dacă tot m-am interesat de următorul joc al lui Stefan Feld, Trajan, am descoperit mențiuni despre un sistem de joc ce este folosit și in jocul lui Feld.
Mancala este o familie de jocuri din categoria de tablă de joc, numite uneori jocuri “de însămânțare”, sau “socotește și capturează”. Jocurile mancala joacă în multe țări africane același rol pe care îl are șahul în țările vestice sau jocul de Go în Asia de Est. Cele mai cunoscute jocuri mancala, pe lângă Kalah și Oware, sunt Congkak, Endodoi, Omweso, Ünee tugaluulakh, Bao, Sungka și Igisoro.
Cuvântul mancala este de origine arabă, provenind din naqala, ceea ce înseamnă “a mișca”. Nu există nici un joc cu acest nume, ci doar tipul, sau scopul jocurilor se numește așa. Acest cuvânt este folosit în Siria, Liban și Egipt, dar nu se aplică nici unui joc în mod consecvent.
Jocurile de tip mancala au aceleași reguli generale. Jucătorii încep prin a amplasa un anumit numar de semințe, depinzând de care dintre variante este jucat, în fiecare dintre scobiturile tablei de joc. O mutare constă în luarea tuturor semințelor dintr-o adâncitură și plasarea lor câte una în fiecare dintre următoarele adâncituri (însămânțare), și capturarea semințelor funcție de situația de pe tabla de joc. Deși jocurile diferă mult în detalii, această linie generală este valabilă pentru toate.
Tablă de mancala din lemn în Africa de Vest
Echipamentul este de obicei o tablă din diferite materiale, cu o serie de adâncituri așezate de obicei pe două sau patru rânduri. Unele dintre jocuri se joacă mai frecvent folosind adîncituri săpate în pământ sau sculptate în piatră. Uneori la capetele tablei de joc există două adâncituri mai mari, numite magazii, unde se stochează piesele. Piesele de joc pot fi semințe, boabe, pietre, scoici, sau orice obiecte de același fel care se așează și se transferă ăn adînciturile de pe tablă pe perioada jocului. Configurația tablei de joc diferă între diferitele variații ale jocului.
De exemplu Endodoi este jucat pe table de 2×6 la 2×10.
Scopul jocului este de obicei capturarea a mai multor piese decât adversarul, deși uneori se încearcă a nu lăsa oponentului nici o posibilitate de mutare, sau de a avea partea ta goală înaintea adversarului.
Modul de joc. Un jucător își începe turul prin alegerea unei adâncituri din care va lua piesele pe care le va ditribui (însămânța) de jur împrejurul tablei. Aceastăă alegere este deseori limitată la adânciturile de pe partea jucătorului, precum și la un număr minim de piese existente în respectiva adâncitură.
În procesul cunoscut sub numele de ‘însămânțare’, toate piesele dintr-o adâncitură sunt distribuite câte una in următoarele adâncituri, de jur împrejurul tablei de joc. Această denumire a mutării, de ‘însămânțare’, este una pertinentă, deoarece nu numai că deseori piesele sunt chiar semințe, dar mutarea în sine reflectă procesul real al plantării semințelor una cîte una în adâncituri în pământ. Dacă mutarea se termină după ce s-a distribuit ultima piesă, atunci jocul se consideră a fi cu un tur pe jucător.
Tablă de joc Bao din Zanzibar. Adânciturile de joc (mashimo) sunt rotunde, în timp ce “casele” (nyumba) au forma pătrată.
Jocurile cu tururi multiple, sau cu releu, sunt o altă variantă a jocurilor mancala destul de frecventă. În aceste variante, dacă ultima piesă distribuită cade într-o adâncitură ocupată, atunci toate piesele din acea adâncitură se redistribuie în continuare. Un alt mod comun de a utiliza tururile multiple este acela în care ultima piesă cade intr-o anumită adâncitură predefinită. Există multe alte variații ale regulilor de joc.
Capturarea pieselor se face pe baza ultimei piese distribuite. Ce fel de cerințe trebuie îndeplinite ca un grup de piese să fie capturate diferă mult de la joc la joc.
