Articol scris de Andrei Filip

Din moment ce tot ma gindesc in continuu la jocuri si stiu ca multi dintre voi va ginditi la fel, poate va si scaldati un pic in ideea de a crea jocuri noi, sa incep o discutie legata de principii si mecanici de joc. As vrea sa fie o serie lunga in care sa vorbim impreuna despre jocuri, in general si in particular, despre de ce un joc e mai bun decit altul, ce e un joc bun si altele. Asa ca sa purcedem cu episodul 1.

Si pentru ca mama invataturii e clasificarea o sa incep prin a insirui tipuri de jocuri, fara a avea pretentia ca am trecut prin toate:

1. Jocurile de miniaturi. Cred ca toata lumea a inceput de aici, sau cel putin marea majoritate a baietilor. Care reprezinta cam 99% din consumatorii de jocuri. (Intr-un episod ulterior o sa revenim cu o analiza extrem de misogina a motivului pentru care fetele au pentru jocuri acelasi nivel de atractie pe care il au pentru burtile de bere). Dar sa revenim, 3-4 cowboy, 1 indian si un covor e tot ce ai nevoie pentru un joc decent. Cel putin pentru virsta respectiva. Fara zaruri, fara carti, fara puncte de victorie. Odata cu timpul se modifica si expectantele, jucariile devin mai complexe, covorul este inlocuit cu o masa si teren fabricat, poate universul devine mai detaliat dar regulile ramin undeva pe la acelasi nivel. E vorba tot de omuleti de plastic care fac pac-pac unul cu celalalt. Sau zdrang-zdrang, depinde de perioada in care se petrece actiunea.

De ce jucam jocuri cu miniaturi? Eu cred ca le jucam pentru poveste mai mult decit pentru sistemul de joc. Ceea ce mi se pare evident, avind in vedere ca parintele jocurilor de miniaturi este….pun pariu ca n-o sa ghiciti…scriitorul H. G. Wells iar ca principiu jocurile de miniaturi au ramas aceleasi de cind a scos el primul volum de reguli, intitulat “Little Wars“. Dar regulile in sine creaza doar un context aleatoriu pentru desfasurarea povestii pentru ca inainte de orice jocurile de miniaturi sint naratiune. Mi-e greu sa cred ca cineva poate sa gaseasca strategie intr-un pumn de zaruri aruncate timp de citeva ore, chiar daca teoria probabilistica ar fi ca in timp rezultatele se egaleaza si numarul de ratari e aproximativ egal cu cel al reusitelor. E destul de evident ca cel care arunca mai multe rezultate de 6 decit oponentul sau va cistiga si ca daca inlocuiesti soldateii cu pioni banali jocul devine dintr-o data anost. Dar ideea e ca jocurile de miniaturi nici nu au fost create pentru competitii logice, ci pentru atmosfera si poveste. Si desi nu sint fan al lor recunosc ca au mai multa naratiune decit toate jocurile mele la un loc. N-o sa ti se intimple prea des sa-ti aduci aminte cum ai mutat hotul la Catan fix pe hexagonul care producea cele mai multe resurse, n-o sa rizi cu prietenii cind o sa-ti amintesti cum ai cistigat un Ticket to Ride cu un ultim tren de 5 vagoane, n-o sa tii minte toata viata acel mare scor la Reteaua Electrica. Dar sulitasul ala solitar care a tinut in loc puhoiul de cavaleri in timp ce arcasii aruncau foc si para peste atacatori…

2. Jocuri de zaruri. Probabil cele mai vechi jocuri din lume, avind in vedere ca s-au descoperit citeva facute din oase. As vrea sa fac aici o deosebire intre jocurile de zaruri si jocurile cu zaruri, care sint altceva. De fapt jocurile cu zaruri fac parte din diverse categorii, atit doar ca folosesc zarurile pe post de factor aleatoriu. Ceea ce e complet diferit de jocurile de zaruri.

Cea mai comuna forma actuala a acestor jocuri sint cele gasite in cazino. Uneori stau si ma gindesc la mine si-mi zic eu asa: Doamne, cit de obsedat poti fi de jocurile astea copchilaresti. Mai apoi imi aduc aminte de oamenii ruinati prin cazinouri si ma bucur ca totusi nu sint chiar la fundul sacului, sint altii care au fost suficient de debili incit sa-si provoace propria ruina din cauza unui joc. Asta da pasiune! Si prostie daca stai un pic sa te gindesti ca nu auzi prea rar de cazinouri falimentare in timp ce pagubiti de zar la tot pasul deci logic ar fi sa te feresti naibii de ele. Insa oamenii sint niste dezastre ambulante, daca nu joaca leapsa prin cimpuri minate li se pare ca-si traiesc viata degeaba.

Pe acest principiu foarte simplu si foarte evident se si bazeaza jocurile de zaruri: oamenilor le place sa-si incerce norocul. Le place in draci sa-si indoaie limitele, sa le auda piriind cit mai aproape de punctul poc! Jocurile de zar se bazeaza deci pe neastimpararea jucatorilor. Marea lor majoritate atribuie cistiguri la diverse combinatii. Cu cit una e astronomic mai mare, cu atit cealalta e astronomic mai mica. Cum spuneam, simplu si eficient. De ce jucam jocuri de zaruri? Pentru ca ne place sa ne aratam curajosi sfidind soarta, chiar si pentru un motiv pueril ca acesta.

3. Jocurile de carti. O sa fac aceeasi precizare de mai sus. Jocuri de carti sint complet altceva decit jocuri cu carti. Ai putea teoretic juca sah folosind carti, dar asta n-o sa-l faca septica romaneasca. La fel, exista jocuri care au piese, tabla, zaruri chiar dar sint in fapt jocuri de carti.

Jocurile de carti vin intr-o varietate de forme si scopuri. De la jocuri de acumulare, la jocuri de eliminare, jocuri in care se cauta o anumita culoare, o anumita combinatie, etc. Ceea ce au ele in comun este sistemul. Se porneste de la un numar limitat de carti, in general undeva pe la 50-60, fiecare jucator primeste un numar de carti la inceput, un numar de carti pe parcurs la fiecare runda si se urmareste crearea de diferite combinatii. Deoarece toti jucatori pot crea aceleasi combinatii jocul devine interesant in ideea in care creeaza o cursa intre participanti: cine va reusi sa faca primul combinatia cea mai buna?

De ce jucam jocuri de carti? Sint combinatia ideala de noroc si strategie. Norocul e controlat intr-o anumita masura. Stii exact resursele care se invirt dar distributia lor este greu de prevazut, ceea ce face jocul nou de fiecare data, desi te joci cu aceleasi carti soioase. Judecind dupa cartile din mina, cartile jucate si probabilitatea distributiei lor se pot dezvolta strategii coerente, deci jocul nu e chiar noroc chior. Chiar ma distreaza faptul ca jocurile de carti sint categorisite ca jocuri de noroc. Daca sint intr-adevar de noroc, atunci de ce finalistii la concursurile de poker sint mereu aceiasi? Sint ei cei mai norocosi oameni din lume? Chiar tot timpul? De obicei combinatiile cerute sint destul de variate astfel incit un jucator sa nu se simta blocat, ceea ce aduce un alt element de dorit intr-un joc: posibilitatea de a cistiga prin mai multe mijloace.

Mai nou s-a dezvoltat o ramura aparte a jocurilor de carti, CCG-urile. Jocuri gen Magic, WoW CCG, Game of Thrones LCG. Desi am fost tentat la un moment dat sa le asimilez jocurilor cu carti, ele sint de fapt de carti intrucit respecta modelul de dezvoltare al acestora. Ideea la ele este de a crea o anumita strategie pornind de la probabilitatea ca anumite carti sau combinatii de carti sa apara, atit la tine cit si la oponent, ceea ce mi se pare intru totul acceptabil ca sistem, ba chiar al naibii de interesant. Ce nu-mi place si ma tine la distanta e faptul ca sint o groapa de ars bani dar asta e alta poveste.

4. Jocurile de masa. Cu gramezile lor de pioni, table indoite sau modulare, zaruri, carti, puncte si resurse. Care sint ele si de ce le jucam? Sa mai lasam ceva si pentru episodul 2.

Voua ce tipuri de jocuri va plac si de ce?