Prolog
Daca ar fi sa incep acest post cum a inceput Costy ar suna cam asa: De cateva zile ma macina… etc. Surpriza, pe mine nu ma macina nimic. Vreau sa scriu acest post cu tema din titlu, scurt si la obiect si cat mai realist cu putinta, asa ca voi incepe asa…
Episodul 2 – Buccaneer
Nasterea
Buimac si infrigurat deschid ochii. Stanga, dreapta aceleasi lucruri. Miros puternic de peste, umezeala si rom, fac acest loc unul de care sa ma tem. Ma ridic greoi si incep sa fac cativa pasi. Aglomeratie mare si lume care ma loveste din tate directiile. E plin de oamenii ai marii… marinari obositi si rai. Nu merg prea mult si incep sa realizez ca ma aflu intr-un port.
Usor usor incep si eu la randul meu sa ma aciuez printre piratii marii si sa imi formez o echipa; o echipa solida cu un capitan si un secund. Oameni sunt multi, dar greu de gasit un echipaj cu adevarat loial. Timpul trece incet, dar zilele dispar una cate una. Suntem 5 in formatie completa. Incercam sa facem ceva pentru mine si echipaj, problema e ca o nava poate fi pradata doar de un numar fix de pirati, dar nu mai multi de 9.
Viata
Timpul a trecut peste noi si cum se intampla in viata suntem “Toti pentru unul si fiecare pentru el”. Suntem prieteni si formam o echipa dar, cand vine vorba despre atacarea si pradarea unor nave, fiecare e pentru el si nu-l intereseaza prea mult pe cine exclude din toata treaba asta murdara.
Ma caiesc, vorbesc cu Dumnezeu ca si cand cu adevarat as crede in el, ma bucur de triumful meu si esecul altora, trag o privire scurta fara un punct fix anume, plec capul si imi vad mai departe de viata.
Sfarsitul
Sfarsitul in sine poate fi asemuit cu triumful sau cu esecul. In cazul meu se pare ca de data asta e vorba de triumf. Obosit si plin de rani, mirosind a rom ieftin, intins pe spate si relaxat de miscarile sus-jos pe valuri ale ultimei nave cucerite sunt multumit. Se pare ca toata aceasta intamplare, viata cum ar spune altii a fost benefica pentru mine. Comorile cucerite si Ducatii furati sunt singurele lucruri care-mi tin companie. Sunt singur. Nu mi-a mai ramas decat sa mor… sau sa strang jocul si sa reincep altul.
