In cele ce urmeaza, va voi purta intr-o expeditie prin jungla din Guatemala pentru a descoperii relicvele civilizatiei Maya. Sper sa va placa modul de prezentare si sa intelegeti de ce nu am prezentat mai clar regulile, ci am recurs la expunerea ce urmeaza. Ah! si puteti sa stati linistiti! Nu exista bilete, cozi de asteptare, iar locurile sunt la discretie (cu aer conditionat inclus)…
Cu permisunea voastra, as porni la drum…
Nume joc: Tikal
Anul lansării: 1999
Designeri: Wolfgang Kramer şi Michael Kiesling
Număr de jucători: 2 – 4
Timp de joc: 60 -120 minute
Mecanici: Control zonal, Sistem cu puncte de acţiune
Familie: Trilogia Măştii, alături de Java şi Mexica
Cutie:
Conţinutul cutiei:
* 1 tablă de joc:
* 36 de hexagoane de teren:
* 24 de jetoane cu comori (8×3 comori):
* 48 de jetoane cu temple
* 4 cărţi cu rezumatul regulilor:
* 4 lideri de expediţie
* 72 muncitori
* 8 tabere
* 4 cubuleţe pentru ţinut scorul
* 4 indicatoare de rand:
* regulamentul
Jurnal de expediţie:
Ziua 1:
De ce oare trebuie să fie atâţi oameni incompetenţi în jurul meu? Nici n-am ajuns bine la marginea junglei, că ei deja au inceput să se piardă în hăţisuri, să se sperie de orice lighioană înaripată, târâtoare sau căţărătoare pe care o întâlnim…
Ei, iată-ne ajunşi aici unde s-au descoperit urmele unei aşezări mayaşe. Ghizii ii spun Tikal, dar rămâne de văzut dacă străbunii lor l-au denumit la fel. Ne aflăm în cea mai adâncă şi mai greu de răzbătut junglă din Guatemala, departe de civilizaţie, de casele ferite de afluenţa de insecte sau de o baie. Dar gândul că putem descoperii comori minunate şi temple impresionante ne împinge să continuăm aventura noastră. Şi asta vom face în următoarele zile, săptămâni, luni…
Ziua 4:
Blestemate fie cârtiţele şi bârfitorii! Şi blestemat să fie guvernatorul pentru că este un om ahtiat după aur! Nici nu ne-am aşezat bine tabăra, nici nu am început să stabilim planul de bătaie, că deja au apărut 3 alţi conducători şi expediţiile lor. Şi toţi sunt porniţi să descopere cat mai multe comori şi temple şi să se îmbogăţească de pe urma junglei *mele*. Şi peste toate astea, frenţitul ăla de guvernator ne-a impus şi să explorăm zonă cu zonă, să nu ne aventurăm prea departe până nu am explorat imprejurimile şi mai trebuie să lăsăm şi urme ale trecerii noastre, să facem marcaje pentru ca fiecare să poată merge pe unde am mers şi noi…
Ziua 6:
De astăzi a început cu adevărat expediţia în junglă! Ne aşteaptă aventuri memorabile şi, sper eu, multe comori. Căci toţi muncitorii ăştia vor bani, la fel şi guvernatorul. Iar din toţi copacii ăştia interminabili nu o să scot nici o para’…
Ce mă aştept să gasesc de acum înainte? Mă astept să găsesc şi mai multă junglă, în primul şi primul rand. Sper totuşi că între atâţia şi atâţia copaci sa găsesc şi cateva luminişuri unde să pot să instalez tabere temporare, unde să poată muncitorii să se odihnească, dar şi ca să aibe un punct de plecare. Apoi, mă astept la temple. Cât mai multe temple… Pentru că şi de acolo se pot scoate bani. “Colegii” mei din societatea ştiinţifică abia aşteaptă relatări şi imagini din interiorul acestor temple pentru a se apuca să scrie articole şi cărţi despre mayaşi. Dar ar mai fi şi siturile de comori, locuri despre a căror existenţă am auzit de la localnici. Cică ar fi în junglă anumite locuri în care mayaşii îşi păstrau comorile şi, cel mai important, cică nu ar fi fost încă prădate de hoţi datorită densităţii junglei, dar şi a tuturor prădătorilor care sunt prin zonă… În plus, cică ar fi şi câţiva vulcani prin zonă, despre care se zice că ar fi încă activi, deci este recomandabil să îi evităm cât mai mult cu putinţă…
Ziua 11:
Expediţia merge destul de bine. Şi eu şi adversarii mei ne-am răspândit muncitorii în junglă şi i-am pus la muncă fiecare în funcţie de ce a descoperit. Am avut parte de câteva temple, am avut parte si de comori, ne-am “înfruptat” cu şi mai multă junglă, dar am dat şi peste primul vulcan. Şi o dată cu descoperirea acestuia, am stabilit şi câteva reguli. Om fi noi adversari, dar e bine să funcţionăm după un cod comun pentru a nu ne primjdui şi mai mult existentă… Astfel, de comun acord am stabilit ca drumurile între două locaţii, fie ele temple, situri de comori sau luminişuri în junglă, să fie marcate la fiecare oră de mers cu câte o piatră (că tot găsim pietre cu nemiluita). Asta pentru a uşura orientarea prin hăţiş, dar şi pentru a avea un loc în care să marcăm cât mai durează până la următorea locaţie. În plus, am mai stabilit şi că nu vom trimite muncitori în junglă dacă ei nu ajung la destinaţie până la lăsarea serii. Ceea ce înseamnă că zilnic avem 10 ore de muncă.
Totodată, am stabilit ca de fiecare dată când descoperim un vulcan să ne oprim din explorare şi să folosim o zi întreagă pentru a face bilanţul expediţiei de până atunci. Ceea ce înseamnă 10 ore de trimis comorile la bază sau de citit ori desenat ultimele însemne din temple. Iar odată alcătuite bilanţurile, le vom trimite “stimabilului” domn guvernator, pentru ca să se lumineze şi prostia sa că ceea ce facem aici este profitabil.
Şi după ce scăpăm de toate chestiunile acestea “legale”, ne putem reocupa de expediţiile noastre.
Ziua 14:
Ce bine e să fi un bun conducător de expediţie! Auzi, cică aş valora cât oricare 3 dintre muncitorii mei puşi la un loc. Şi mai mi se spune şi că as fi chipeş. Ce adunătură de lipitori…
Cât despre aventura în junglă, toate-s vechi şi vechi îs toate… După două săptămâni în junglă am ajuns la concluzia că nu este chiar atât de uşor printre toate ruinele astea. Drumurile durează minim o oră între două locaţii, indiferent de muncitor. Iar muncitorii nu vor să pornească la drum decât dacă o fac de la una din tabere. Cred că sunt mai interesaţi să se asigure că ştiu unde găsesc mâncare, decât să facă descoperiri.
Apoi, descoperirea unui nivel din templu durează minim 2 ore şi mai suntem constrânşi şi să nu dezgropăm mai mult de 2 niveluri per zi pentru a ne asigura că nu săpăm degeaba după temple care nu ne vor oferii apoi nimic.
Comorile sunt şi ele la fel de “pretenţioase”. Ne ia 3 ore să săpăm după o mască, un totem sau o figurină şi suntem limitaţi tot la 2 pe zi pentru a le putea transporta în siguranţă la tabară. Iar dacă asta nu este îndeajuns, a trebuit să cădem la o înţelegere între echipe. Dacă cineva solicită un schimb de comori, cel căruia i s-a făcut solicitarea trebuie să dea obiectul cerut. Asta pentru că două comori identice valorează triplul uneia singure, în timp ce trei comori de acelaşi fel, pe care le-am denumit triplete, valorează de şase ori mai mult decât una singură…
Nici aşezarea unei tabere provizorii nu este o treabă uşoara. Ne ia chiar 5 ore să punem toate lucrurile în ordine, să aşezăm corturile şi să depozităm proviziile. Şi unde mai pui, că nu avem resurse necesare decât pentru două astfel de tabere…
Iar în cele din urmă mai e şi situaţia cu paznicii. Se pare că cu cât e mai mare un templu, cu atât atrage mai mulţi ochi curioşi să-i descopere interiorul… S-a ajuns chiar să trebuiască să punem paznici. O dată ce am sustras tot ce avea de oferit un templu, soluţia rămasă pentru a împiedica adversarii să strângă aceleaşi informaţii este să punem paznici. Treabă care durează 5 ore, timp templul este închis pentru oricine altcineva care nu a intrat deja în el. În plus, este nevoie de o majoritate a numărului de muncitori la un templu pentru a putea pune la punct paza acestuia. Şi chiar dacă trebuie să sacrificăm o mână de muncitori pentru a asigura paza unui templu, măcar ne asigurăm că nu ne fură nimeni descoperirile… Şi pentru că restricţii există peste tot, a trebuit să intervină guvernatorul şi să ne oblige să nu depăşim limita de două temple închise per expediţie.
Ziua 20:
Blestemat fie guvernatorul! Ştiu că am mai spus asta, dar nu pot să nu mă repet. Nu există mulţi oameni închişi la mititica, care să fie atât de ticăloşi precum e omul astă! Se pare că toate descoperirile noastre i-au ajuns. Probabil că s-a îmbogăţit prea mult şi îi e frică pentru propria viaţă. Sau cine ştie ce i-o fi trecând prin mintea lui îngustă şi creaţă…
Ne-a dat termen încă patru zile pentru a mai descoperii ceva, urmând ca după aceste patru zile să fim nevoiţi să ne strângem catrafusele şi să ne întoarcem în oraş. Cică am descoperit multe, dar că dezbinarea dintre echipe nu este pe placul lui. Aşa că vom face un inventar final şi vom vedea cine a fost cea mai bună echipă, adică cine a obţinut cel mai mult aur pentru comorile aduse sau pentru ce-a descoperit în temple. Şi urmează ca conducătorul acestei echipe să fie numit exploratorul oficial al regiunii…
Sper în numele lui Dumnezeu că am fost îndeajuns de inteligent, de bine organizat, dar şi de norocos să fi strâns cel mai mult aur de pe urma întregii aventuri. Sincer, nu mă văd pierzând în faţa vre-unuia dintre fanfaronii ăştia, dar tare dezamăgit aş fi să nu pot să explorez mai departe jungla şi locul acesta minunat în care au trăit mayaşii vreme de 1500 ani. Oh, zeilor ai Tikalului, fiţi buni cu mine şi ajutaţi-mă să câştig în faţa adversarilor mei…
Părere personală asupra jocului:
Se pare că nu degeaba a câştigat Tikal premiul Spiel des Jahres în 1999. Chiar îşi merită laudele…
Este un joc foarte frumos, foarte plăcut, foarte solicitant şi foarte rejucabil. Este un joc tactic, care necesită o bună planificare pentru a obţine punctaje cât mai bune şi victoria la final. Este profund, bogat în acţiuni şi în posibilităţi de a obţine victoria, ba chiar de a o fura de la adversar…
Componentele sunt splendide. Chiar nu s-au zărcit la impactul vizual. Regulamentul este foarte clar şi foarte prietenos (jocul este explicat în 3 limbi). Iar cutia este foarte frumos organizată…
Sincer, este un joc pe care cam regreţi că nu-l poţi juca cu mai mult de 3 prieteni. Cel puţin eu regret un pic acest aspect. Este un joc care chiar mi-a plăcut foarte mult pentru că te solicită îndeajuns de mult, pentru că are o mecanică frumoasă şi în acelaşi timp simplă, dar şi pentru că are o tematica bună şi vorbeşte despre o civilizaţie foarte impresionantă (cel puţin pentru mine).
Una peste alta este un joc pe care vi-l recomand cu căldură, ba chiar vă sfătuiesc să vi-l adăugaţi la colecţie pentru că merită cu vârf şi îndesat locul de pe raftul vostru. Sau cel de deasupra unui alt membru al colecţiei…
P.S. Singur lucru care m-a dezamăgit după ce am jucat Tikal este că nu m-am lămurit dacă o să-l mai pot juca şi după 21 decembrie 2012… Oare profeţia s-o găsii la Palenque ori la Chicken Itza ??
Sursa foto: BoardGameGeek
