Articol scris de Victor Roman (VickdaReaper) – Concurs Taraba de jocuri
Designer-ul jocului: Urs Hostettler
Producător: Fata Morgana Spiele
Anul lansării: 1991
Număr de jucători: 3 – 6
Durata unui joc: aprox. 60 de minute
Tipul jocului: Joc de cărţi jucat în echipe
Provenind din îndepărtata China, Tichu (sau Tai Pan) este un joc puţin diferit de jocurile cu cărţi pe care le cunoaştem şi jucăm cu toţii. Deşi conţine aceleaşi 52 de cărţi ca un pachet normal, având însă şi patru cărţi speciale, regulile jocului pun accentul mai mult pe cuplarea cărţilor şi mai puţin pe culoarea lor. În cele ce urmează vom prezenta jocul având în spate regulile de joc pentru patru jucători, aşa numitul joc Tichu Nanjing.
După cum spuneam, pachetul jocului conţine 56 de cărţi. Exceptând cele 4 cărţi speciale, jocul conţine patru suite de cărţi asemănătoare celor cu care suntem obişnuiţi. Dar nu vom avea carouri, pici, cupe şi trefle, ci jad, săbii, pagode şi stele. Ca şi în seturile de cărţi familiare nouă, vom întâlni cărţi cu valori cuprinse între 2 (cea mai mică valoare) şi As (A, cea mai mare valoare).
Cele patru cărţi speciale sunt:
Mah Jong este cartea ce are următoarele roluri:
– cel ce o deţine va deschide jocul;
– este cartea cu cea mai mică valoare din joc (Mah Jong = 1);
– cel ce joacă această carte poate să-şi pună o “dorinţă”, adică să ceară o anume carte din setul de 52, iar următorul jucător care deţine o astfel de carte şi o poate folosii, va fi obligat să o joace; “dorinţa” rămâne în joc până atunci când poate fi îndeplinită.
Câinele este o carte fără valoare, ce poate fi jucată doar singură şi care pasează iniţiativa partenerului celui care a jucat-o (sau următorului jucător, daca partenerul nu mai este în joc).
Pheonixul este un fel de joker al jocului, fiind cartea cea mai puternică din joc:
– poate fi folosită ca înlocuitor al oricărei cărţi (de la 2 la A) în orice combinaţie, dar nu şi în bombe;
– poate fi folosită drept carte de sine stătătoare, valorând cu 0.5 mai mult decât cea mai mare carte jucată; poate să fie folosită chiar şi ca 1.5; nu poate, însă, să bată Dragonul;
– valoarea ei de joc este de -25 de puncte.
Dragonul este cartea cea mai valoroasă din joc:
– folosită drept carte soitară, bate chiar şi Pheonixul;
– nu poate fi folosită în scăriţe;
– Dragonul îl obligă pe câştigător să paseze mâna obţinută unuia dintre adversari;
– valoarea cărţii este de 25 de puncte.
Bombele sunt combinaţii speciale de cărţi folosite pentru a combate orice altă combinaţie de cărţi. Acestea pot fi jucate oricând în timpul unui joc şi conduc la încheierea imediată a mâinii respective. Ca regulă de “putere”, bomba mare bate bomba mică.
– Bombă mică = careu de cărţi (i.e. Q,Q,Q,Q);
– Bombă mare = o scăriţă formată din minim 5 cărţi de aceiaşi culoare (ex. 3,4,5,6,7 de stea).
Dar cum se desfăşoară un joc? Jucătorii se asează la masă astfel încât partenerii să stea faţă în faţă. Întâi se amestecă cele 56 de cărţi, iar teancul se pune pe masă. Câştigătorul ultimei runde va trage prima carte, fiind urmat, în sensul acelor de ceasornic de ceilalţi jucători, care vor trage câte o carte până când se epuizează teancul. După ce cărţile au fost împărţite, fiecare jucător va pasa câte o carte fiecăruia dintre ceilalţi jucători. După ce s-a terminat pasatul cărţilor, va începe jucătorul care deţine cartea Mah Jong, fără a fi nevoit să o joace pe aceasta prima. În cadrul unei mâini pot fi jucate una din următoarele combinaţii de cărţi:
– o carte solitară (ex. 7);
– o pereche de cărţi (ex. 4,4);
– o scăriţă de perechi (ex. 6,6,7,7,8,8);
– o triplă (ex. J,J,J);
– un full (ex. 10,10,10,5,5);
– o scăriţă de minim 5 cărţi indiferent de culoare (ex. 7,8,9,10,J,Q,K).
Jucătorul care urmează celui ce a iniţiat mâna are două alternative: fie pasează, fie joacă o aceiaşi combinaţie de cărţi, dar de valoare strict mai mare. În cazul în care a pasat, un jucător poate să joace mai tarziu o combinaţie mai mare cu condiţia ca mâna să nu se fi încheiat. Jocul merge circular între jucători până atunci când toţi jucătorii pasează, moment în care jucătorul cu cea mai mare combinaţie jucată va câştiga mâna.
Runda se încheie atunci când doar un singur jucător mai rămâne cu cărţi în mână. Acesta va da toate cărţile din mână echipei adverse, iar ultimele cărţi câştigate le va da câştigătorului acestei runde, adică primul jucător care şi-a epuizat cărţile din mână. Următorul pas este punctarea, iar pentru aceasta se ţine cont de următoarele cărţi:
– rigile (K) şi zecarii (10) valoarează fiecare 10 puncte;
– cinciarii (5) valoarează 5 puncte fiecare;
– Dragonul are o valoare de 25 de puncte;
– Pheonixul valoarează -25 de puncte.
Dacă ambii jucători ai unei echipe au terminat primii (adică au ieşit primul şi al doilea) se înregistrează o Victorie Dublă, iar respectiva echipă va primii 200 de puncte suplimentare.
În afară de modurile anterior prezentate de punctare, mai există două suplimentare, şi anume Micul Tichu şi Marele Tichu. Cum se realizează acestea două? Pentru a realiza micul Tichu, un jucător trebuie să anunţe “Tichu mic” înainte să joace prima carte, iar dacă va fi câştigătorul respectivei runde, echipa sa va câştiga 100 de puncte suplimentare, în caz contrar echipa pierzând 100 de puncte. Marele Tichu, însă, este ceva mai greu de obţinut. Pentru a putea încerca marele Tichu, un jucător trebuie să anunţe “Tichu mare” înainte să tragă a 9-a carte din pachet. Asta înseamnă ca respectivul jucator trebuie să se bazeze doar pe primele 8 cărţi trase şi să spere că şi restul de 6 cărţi îl vor ajuta. Însă riscul asumat poate să fie valoros, marele Tichu obţinând echipei 200 de puncte în cazul în care jucătorul care l-a anunţat va câştiga respectiva rundă.
Jocul se termină atunci când una dintre echipe strânge 1000 de puncte, aceasta devenind echipa câştigătoare.
Care este părerea mea asupra jocului? Găsesc că Tichu un joc foarte interesant şi palpitant. Este un joc iute, fără o complexitate excesivă, dar nici lipsit de “adâncime” strategică. Îl consider o alternativă foarte interesantă la jocurile clasice de cărţi jucate în echipe, precum Şeptică (varianta mai uşoară) sau Bridge (varianta mai complexă). Este un joc care, în opinia mea, îmbină plăcut norocul cu gândirea strategică şi cu administrarea riscurilor, fiind mult mai rafinat decât multe alte jocuri de cărţi. Este un joc uşor de transportat şi de jucat, deoarece nu ocupă mult spaţiu. În plus, este avantajos fiindcă poate fi jucat în 3 (Trichu), 4 (Tichu Nanjing) sau 6 (Tichu Tientsin) jucători, dar se găsesc şi reguli pentru jucatul în doar 2 jucători.
Din punctul meu de vedere, pot recomanda Tichu oricui, fiind un joc plăcut, robust, uşor de învăţat şi jucat, ieftin, foarte prietenos la depozitare şi transport, dar care este şi îndeajuns de profund strategic şi de intrigant. Mai pe scurt, o alegere simplă pentru orice jucător…
Sursa pozelor: Board Game Geek
