Articol scris de Andrei Filip
Imi place foarte mult SF-ul. Imi place literatura SF, filmele SF, salamul SF, tot ce tine de SF. Imi place atit de mult incit recunosc faptul ca 90% din lucrurile ce poarta eticheta SF in jurul meu sint niste porcarii neinghitibile. Sau poate sint eu snob dar mi-e foarte greu sa gasesc in jur SF pe gustul meu. Cu Nemira ce ma mai scot dar asta e alta discutie.
Si ca sa ajung la jocuri, la categoria SF nu stau foarte bine. Si asta pentru ca in general subiectul nu e foarte dezvoltat in bransa. Am un joc de carti, Dying Lights, dar nu e extraordinar si Twilight Imperium 3, un joc de strategie cu adevarat epic. A, si Starcraft, dar ala e o dezamagire asa de mare incit n-o sa-l mentionez.
Problema cu toate e ca sint destul de greoiae. Sint pline pina la refuz de tematica dar si de reguli compicate si mai rau, de exceptii si neclaritati. Iar daca nu gasesti jucatori pasionati si dispusi sa sacrifice 5-6 ore pentru ele, din care una macar pentru ascultat regulile, atunci ce faci cu ele? Le tin pe post de suporturi scumpe penru praf? Iar deraiez…
Asta pina la Race for the Galaxy. Un joc de carti cu tematica SF si mecanici imprumutate din Puerto Rico, din care este inspirat in proportie covirsitoare. Un joc mic cu grafica bogata, jucabil in 2-4 jucatori, 30-60 minute. Trebuia sa-l iau. Si bine am facut, sa va explic de ce.
In cutia jocului se gaseste in primul rind mult aer. Nu stiu exact de ce, probabil are compania o politica privind dimensinea cutiilor indiferent de continut. Oricum e loc pentru Calea Lactee inauntru. Pe linga aer se mai gasesc cartile de joc, ceva markere pentru puncte si planse ajutatoare in engleza si germana pentru 4 jucatori. Plus regulile, evident, o cartulie de vreo 20 de pagini, jumatate in engleza, jumatate in germana. In general am doar comentarii pozitive. Treaba e bine facuta, cartile sint de calitate foarte buna si grafica e foarte bine realizata.
Regulile sint scrise foarte clar, cu exemple si cu ilustratii, asa ca dupa primul joc nu mai este nevoie de manual. Am jucat pina in momentul de fata vreo 30-40 de partide si nici macar o singura data nu am gasit vreo situatie conflictuala sau vreo intrebare fara raspuns. Asta e un MARE cu M mare bonus din punctul meu de vedere mai nou. M-am cam saturat sa rasfoiesc pe net dupa errata si FAQ si FCKM pentru ca designerul n-a avut bun simt sa-si testeze jocul suficient. Paranteza imposibil de inchis. La inceput am crezut ca va fi dificil sa invat toate simbolurile reprezentate pe carti. De fapt dupa primele 3-4 partide au devenit atit de familiare incit nu stiu cum as putea juca fara ele.
Un avantaj enorm la jocurile de carti este timpul petrecut cu aranjatul pieselor. Care tinde spre zero. Spre deosebire de alte jocuri la care cu o ora inainte de a veni invitatii trebuie sa ma apuc de masa. O sa va povestesc si de alea altadata. Oricum Race nu intra aici. Ca mai toate jocurile de carti, se amesteca pachetul si se impart 6 carti de caciula, din care fiecare decarteaza 2, ramine cu 4 si se incepe jocul. Pe linga asta fiecare jucator mai primeste pachetul cu actiunile pe care si le poate alege in timpul jocului si o planeta de start aleasa la intimplare din cele 5 disponibile. Mai exista o varianta, pentru jocurile de incepatori, astfel incit fiecare sa primeasca planeta de start si 4 carti predefinite. In felul acesta toata lumea porneste cit de cit echilibrat ca sa nu fie discutii de genul, pai da tu ai tras aia si aia si eu uite ce planete de mizerie am avut in mina.
De aici lucrurile evolueaza destul de simplu. Fiecare runda consta in 5 faze: Explorare, Dezvoltare, Colonizare, Consum, Productie. Fiecare jucator are un pachet de actiuni posibile, care ii permit sa participe la una din cele 5 faze de mai sus. Dupa ce toata lumea si-a ales in secret o actiune acestea sint aratate si se trece la executarea rundei. Se joaca succesiv prin cele 5 faze mentionate cu urmatoarele amendamente:
– O faza nu este jucata daca nici unul din jucatori nu a ales sa participe la ea. Pur si simplu se trece peste ea.
– Daca cel putin o persoana a ales sa participe la faza, TOTI pot participa la ea.
– Cei care au ALES sa participe in faza respectiva primesc avantaje fata de cei care nu au ales.
Si cam asta ar fi tot. Cartile circula si recircula pina cind cineva are 12 carti jucate in fata lui sau ultimul punct de victorie este luat. Acolo jocul se opreste, se numara punctele, care vin ori din cele acumulate ori din cartile jucate, si cine are cele mai multe pleaca acasa mai bogat cu o experienta de viata.
Mai in detaliu despre fiecare faza:
EXPLORARE: Toata lumea ia doua carti din pachet si este obligat sa arunce una si s-o pastreze pe cealalta. Exista doua posibile avantaje pentru cei care aleg sa participe la aceasta faza. +1/+1 mai adauga o carte, astfel incit jucatorul trage 3 carti si pastreaza 2, sau +5 care da jucatorului inca 5 carti din care sa aleaga dar poate pastra doar 1 din cele 6 total. Diferentele sint evidente, una iti da mai multe carti pe runda dar mai putine optiuni iar celalta fix invers.
DEZVOLTARE: Exista doua tipuri de carti in pachet: 1) de dezvoltare, care reprezinta diverse tehnologii, nave, roboti, guverne, politici, realizari, bla-bla si 2) planete. Fiecare carte are afisat pretul care trebuie platit pentru a fi jucata, adica a fi asezata in fata jucatorului, acesta urmind a trage beneficii in viitor din ea, plus puncte la sfirsitul jocului. Pentru a plati pretul se decarteaza din mina un anumit numar de carti. In aceasta faza se poate juca orice carte de dezvoltare iar avantajul celui care a ales sa participe este ca decarteaza mai putin cu o carte fata de pretul afisat.
COLONIZARE: Exact povestea de mai sus dar de data asta cu cartile-planete. Aici e un pic mai altfel pentru ca exista doua tipuri de planete: normale si militare. Cele normale se cumpara la fel ca si dezvoltarea, aruncind alte carti din mina. Cele militare nu necesita sa arunci carti, ci sa fie cucerite. In loc de pret ele au afisata capacitatea de aparare. Un jucator poate coloniza o planeta militara din mina doar daca are deja jucate carti in fata lui care sa-i dea putere militara mai mare decit apararea planetei. Suna complicat dar nu e. Cei care au ales sa participe si chiar colonizeaza o planeta primesc o carte.
CONSUM: Planetele produc bunuri. Unele mai simplu, altele mai complicat, nu intru in amanunte. In aceasta faza bunurile se consuma pentru puncte de victorie. Pentru aceasta e nevoie de doua lucruri: bunuri, evident, si locuri in care acestea pot fi consumate, pentru ca nu peste tot se poate face acest lucru. In principiu fiecare bun consumat ofera un punct de victorie, dar si aici lucrurile difera de la caz la caz. Unele planete sint mai greu de colonizat dar au populatie mai lacoma, care consuma bunuri pentru mai multe puncte. Altele sint mai usor de obtinut dar consuma moderat sau chiar deloc. Si asa mai departe. Aici exista doua avantaje posibile pentru cei care isi aleg sa participe la aceasta faza: Pot sa primeasca dublul punctelor de victorie sau pot sa vinda un bun inainte de a consuma restul, adica sa primeasca echivalentul lui in carti. Unele bunuri sint mai valoroase si evident provin de pe planete mai greu de colonizat, altele sint mai ieftine dar mai usor de obtinut. Suna cunoscut?
PRODUCTIE: Se produc bunuri pe planetele care pot face asta si nu au deja un bun pe ele. Avantajul celui care si-a ales aceasta faza este ca el poate produce bunuri si pe un tip special de planete, care produce mai greu.
Si normal, cu atitea carti la mijloc exista un dram destul de mare de noroc in joc. La urma urmei nu poti sa joci carti bune daca nu le tragi. Pe de alta parte, lucrurile nu stau chiar asa de simplu. Norocul poate fi prelucrat pentru ca exista avantajul acela din faza de Explorare care da posibilitatea de a alege din 6 carti. Bineinteles asta inseamna ca jucatorul respectiv nu beneficiaza de avantaje in alte faze dar nici nu se poate plinge ca i-au intrat carti proaste si de-aia a pierdut jocul.
Jocul poate fi jucat la mai multe niveluri. Cel de baza ar fi de reactie la cartile din mina. Strategia nu exista sau este ceva de genul joc-ce-pot. Un pas mai departe ar fi joc-ce-pot-dar-pastrez-cartea-asta-pentru-mai-incolo. Si tot asa pina te trezesti ca ai ajuns sa urmaresti ce carti joaca ceilalti, ce carti mai ai tu nevoie, cum poti ajunge cit mai eficient la ele, alegindu-ti bonusul pe runda in asa fel incit sa beneficiezi tu mai mult decit ceilalti sau dinpotriva, tu de pe urma lor. Exista citeva directii destul de clare pe care te poti axa sau dimpotriva poti adopta o abordare diversificata. Poti fi explorator, cautind sa acumulezi cit mai multe carti. Poti fi militar, sa-ti cresti puterea pentru a putea cuceri lumi din ce in ce mai bune. Te poti baza pe o societate de productie care iti da indirect multe puncte. Jocul e presarat cu o gramada de decizii de moment si e optiunea fiecaruia daca face asta intr-o strategie generala sau merge la intimplare. Pornind de la avantajul pentru tura, pina la ce carti se pastreaza si ce carti se arunca, exista efectiv zeci de optiuni de luat in fiecare joc, si asta fara ca jocul sa se impotmoleasca de prea multe directii.
Pe cutie scrie ca jocul dureaza 30-60 de minute. Culmea, chiar asa si este. La un calcul aproximativ, jocul dureaza in medie 10 runde iar o runda nu poate tine mai mult de 5 minute. Unele nici macar atita. Da, ocazional se poate intimpla ca unul dintre jucatori sa aiba nevoie de un minut intreg pentru a se decide cum participa la o anumita faza. Iar daca toti stiu ce fac atunci s-ar putea scoate si timpi mai buni decit cei listati pe cutie. In fine, nu e 100 de m garduri dar oricum jocurile dureaza putin. Pe linga asta, timpul de joc este cam acelasi pentru fiecare jucator, pentru ca toata lumea participa simultan si nu trebuie sa stea dupa cei din fata lui prea mult.
Una din problemele jocului, care e deopotriva evidenta si subtila este interactiunea dintre jucatori. Care este si nu prea este. Direct nu poate fi influentat nici un jucator. Nu exista carte care sa ia, sa modifice, sa forteze decartare sau sa afecteze in orice mod posibil cartile altui jucator. Practic ei pot sta la mese diferite si sa joace acelasi joc impreuna. Nici macar alegerea rolurilor nu este influentabila, ca la alte jocuri, gen Puerto Rico. Fiecare isi alege ce vrea, cind vrea, face cum vrea. Ceea ce e bine pentru ca asta inseamna ca responsabil de propriul esec sau succes nu e nici vintul, nici catelul, nici soacra ci propriile alegeri. Si acum pentru partea subtila: un jucator care e atent si intuieste corect strategia celorlanti se poate folosi de ea pentru a-si crea avantaje. Mai mult, el poate crea situatii de asemenea natura incit sa forteze jucatori sa renunte la strategiile lor pentru ca ii fac lui mai mult bine decit lor. Acelasi principiu e valabil si invers. Rolurile alese de un jucator pot sa ajute mai mult pe ceilalti decit pe el. Subtil-nesubtil, fiecare crede ce vrea. Jocul pare intr-adevar solitaire in grup dar diferenta dintre jucatori de acelasi nivel se face tocmai aici, cine stie sa exploateze mai bine resursele celuilalt.
Poate ca toata povestea asta suna ca si cum ar fi mare filosofie. Nu e. Oricine poate invata sa joace si inca destul de repede. Problema e ca Race nu e un joc care sa fie inteles la prima vedere. Primul joc e ceva complet aiurea. Nimeni nu intelege simbolurile de pe carti, nu stie ce trebuie sa faca, de ce o carte e mai buna ca alta, ce roluri si cind trebuie alese. In consecinta dupa primul joc poate parea ca nu se intimpla nimic altceva decit pur noroc la carti. Dupa 3-5 jocuri simbolurile incep sa prinda sens. Cartile incep sa se diferentieze intre ele, sa se suprapuna sau nu cu strategia fiecaruia. Devine din ce in ce mai usor sa filtrezi carti care chiar daca sint foarte bune nu corespund situatiei si nu aduc avantaje pe termen lung. E nevoie intr-adevar de rabdare dar cam asa e in toate daca stai sa te gindesti. In fine, va zic doar ca unii s-au plins de asta.
Cu cit sint mai multi jucatori cu atita e mai interesant. 4 au sanse mai mari sa acopere mai multe actiuni asa ca se creaza situatii mai bune decit in jocurile de 2 si 3. Ceea ce nu inseamna ca acelea sint de ignorat, jocul e bun si in mai putini. Aproape fara a schimba regulile se poate juca chiar si solitaire.
Dar poate cea mai buna parte in Race este re-jucabilitatea lui. In total sint 96 de carti. Probabil 10 se repeta, nu stiu cite dar nu sint multe, marea majoritate sint unice. Realist vorbind, o treime din ele trec prin mina unui jucator intr-o partida. Doar 12 maxim (13 cu niscai efort), adica 12.5% pot fi jucate intr-un joc, restul sint aruncate. Cine poate sa calculeze rapid cam care sint sansele ca doua jocuri sa fie identice? Nu e nevoie, va spun eu: astronomice. Ok, strategia folosita poate fi aceeasi in fiecare joc, dar combinatia de carti nu va fi niciodata la fel.
Mai sint programate din cite stiu eu 2 expansiuni, iar eu personal abia astept sa pun mina pe ele. Printre altele e introdus al cincilea si al saselea jucator, alte planete de start, versiune oficiala solitaire, conflict direct intre jucatori si alte prostioare de poveste. Pentru ca exista o intreaga poveste in spatele jocului iar prima parte, Race for the Galaxy este cea in care domeniile se formeaza. Urmeaza confruntarea dintre Imperiu si Rebeli, poate chiar unul negru care respira greu, si o misterioasa rasa Aliena, din care au mai ramas presarate in spatiu tot felul de artefacte. Asa ca teleportati-va prietenii acasa si descoperiti Galaxia, e doar primul pas.
