Acum multi ani jucam canasta intr-un grup alaturi de 3 prieteni. Nu mai are rost sa spun ca notiunea de “boardgames” imi era complet straina, ca jocurile de acest tip erau pur si simplu “jocuri” si nu stiam nimic despre ele in afara de ce stie toata lumea: Scrabble, Monopoly, Rummy, Nu te supara, frate!. Latura ludica mi-o satisfaceam pe PC cu RPG-uri si Heroes. Insa am simtit foarte puternic aspectul social al jocului. Canasta ne atragea cu regularitate in acelasi loc, puneam pe masa bere, vin, covrigi si alte bunatati si jucam partida dupa partida pana inspre dimineata. Uneori se lasa cu certuri intre parteneri (jucam pe echipe 2 contra 2) si cu acuze “Nu vezi ca vreau sa inchid??”, “De ce pui joker-ul acolo, am o canasta de jokeri inceputa!”, etc. De cateva ori lucrurile s-au precipitat chiar mai mult decat era cazul… dar asa sunt oamenii.
E greu sa mentii armonia intr-un grup de joc in care participantii au un simt acut al competitivitatii. Dupa ceva vreme grupul de canasta s-a destramat, m-am mutat in Timisoara si nu am incercat sa gasesc unul si aici. In schimb, in preajma unui Craciun, in timp ce ma uitam pe rafturile pline dintr-un supermarket, am vazut o cutie de Monopoly. Auzisem despre el si mi-a placut pe loc ideea de a-l incerca. Pretul de 100+ lei insa m-a descurajat, nu treceam printr-o perioada prospera din punct de vedere financiar si suma mi se parea exagerata pentru o cutie de carton, asa ca m-am multumit cu un Europolis care costa mai putin de jumatate… si textul de pe cutie spunea ca face acelasi lucru ca si Monopoly, dar intr-un context european. Ca multi alti posesori de Europolis, nu cred ca am ajuns vreodata sa terminam un joc. Tot timpul ne opream dupa cateva ceasuri in care lucrurile pareau ca tind sa-si gaseasca un final firesc si un castigator, dar in cel mai bun caz unul dintre jucatori era eliminat si ceilalti duceau mai departe o lupta crancena de suprematie asupra diverselor orase, tari si companii aeriene. Acum ca ma uit inapoi, imi vine greu sa cred ca oamenii pot sa accepte asemenea “abuzuri” fara sa protesteze, ba mai mult, considera jocul “an ejoyable experience”. 🙂
Pe la sfarsitul anului trecut incepea oarecum sa se contureze in anturajul meu o echipa de 4 oameni si am zis sa incerc sa readuc in viata mea serile de canasta. Unul dintre ei s-a declarat insa neinteresat de joc… si atunci mi-am adus aminte de Monopoly. Situatia mea financiara era ceva mai buna, eram si mai deschis in a plati o suma mare pe o cutie de carton, asa ca am inceput sa caut prin magazinele online jocul. Primul magazin peste care am dat a fost Red Goblin si acolo tronau pe raftul virtual nu mai putin de 3 versiuni de Monopoly! Eram in extaz. “Problema”, sa-i spunem, era ca rafturile virtuale erau pline de multe alte cutii colorate si pe moment mi-am pierdut interesul pentru Monopoly si am inceput sa le studiez. Titlurile erau atractive si incitante, imaginile erau deosebite, asa ca am zis sa studiez putin problema. Natural, am mers pe Google si am cautat “best boardgames” increzator fiind ca o sa gasesc din prima 3-4 titluri recomandate de toata lumea si o sa am multe seri de atunci incolo ocupate jucandu-ma CELE MAI BUNE jocuri din lume. Lumea boardgames nu putea fi prea mare sau prea diversa, as fi auzit de ea pana atunci, nu? Am dat peste vreo 29 de versiuni de “best boardgames”… am observat ca oferta Red Goblin continea peste 100 de titluri… am descoperit apoi Boardgames.ro, Taraba de Jocuri, Regina si Nebunul, Cutia… si aproape am innebunit. Nu mai intelegeam nimic! Habar nu aveam ce se intampla si de ce exista atat de multe jocuri pe lumea asta si eu nu stiam de ele.
Am stat apoi putin de vorba cu o colega de servici pe care o auzisem odata povestind ceva despre boardgames. Mi-a spus ca ei se joaca Ticket to Ride, Mr Jack, Puerto Rico, Settlers of Catan. IN SFARSIT! Aveam niste recomadari concrete si niste nume de la care sa incep! Si un site foarte bun zice-se, un fel de baza de date. Asa da, hai sa incepem sa sapam pe BoardGameGeek atunci. Si de aici au pornit toate. In urmatoarele zile am vazut intr-o vitrina Catan si l-am cumparat. L-am incercat, norocul a facut sa-l si castig, dar nu m-a impresionat. Zarul ala nu era cel mai fericit lucru din lume si nici partea de schimburi de resurse nu mi-a placut… era ca la piata. Am plasat apoi prima comanda online: Ticket to Ride USA + Lost Cities. Nebunie! Ticket to Ride a prins din prima in grup, desi pe mine nu m-a fascinat foarte tare, in schimb am simtit ca ceva e special la jocul lui Knizia. Si apoi au inceput sa curga jocurile una dupa alta, intr-o avalansa care parea sa nu se mai opreasca.
Cum as putea sa descriu lunile astea? Sunt numai 6 la numar, dar s-au intamplat atat de multe lucruri… Hai sa incerc sa exprim totul in numere, pentru ca imi plac numerele si relatiile dintre ele si imi place sa cuantific diverse lucruri. 🙂
– cum ziceam, sunt 6 luni de cand m-am apucat de hobby. Data de 20.06 aniverseaza si primele 6 luni pe ForumBoardGames.ro, o parte foarte speciala din viata mea;
– am cunoscut zeci de oameni pasionati care m-au invatat foarte multe si, la randul meu, am incercat sa “virusez” alti oameni in hobby;
– am citit sute de articole pe forum, pe BoardGames-Blog, pe Ce jucam?, pe BoardGameGeek si pe alte zeci de site-uri;
– mi-am format o mica colectie de 40 titluri, care mi-a ocupat sute de ore de joc, de invatat regulamente, de aranjat si rearanjat prin cutii si pe rafturi, sau pur si simplu admirand artwork-ul;
– am invatat sa ma uit din diverse unghiuri la tabla de joc si am fotografiat componentele incercand sa le surprind frumusetea si unicitatea, iar BGG mi-a acceptat aproape 150 imagini rasplatindu-ma cu 330 thumbs si 150 GeekGold; DA, se pot face bani din fotografie! 😆
– am descoperit ca imi place sa povestesc despre jocuri, asa ca am scris primele 8 reviews;
– am adunat 600+ posturi si 150+ Victory Points pe forum;
– am facut 2 analize ale pietei de boardgames din Romania ca sa inteleg mai bine cum stau lucrurile in tzarisoara noastra draga;
– mi-am revizuit de 37 de ori wishlist-ul si am adaugat si am sters zeci de jocuri; acum cred ca am reusit sa ma listesc… o perioada. 🙂
Numerele sunt foarte sintetice si reci, asa-i? Hai sa incerc sa exprim in sentimente perioada ce a trecut: am tzopait ca un copil in dimineata de Craciun la fiecare joc primit, am avut frustrari incercand sa inteleg mecanici de joc care nu imi pareau intuitive dar mai apoi s-au dovedit a fi excelente, m-am bucurat sa cunosc oameni care impartasesc aceeasi “dragoste pentru carton” ca si mine, am fost incantat sa descopar ca limba jucatorilor e aceeasi peste tot si te poti juca la fel de bine in Timisoara cat si in Oslo, am fost fericit sa fac parte dintr-o comunitate pe care o vad crescand si transformandu-se de la o zi la alta, am fost dezamagit sa descopar ca multe jocuri nu imi sunt pe plac si m-am resemnat la gandul ca viitorul imi va aduce multe “surprize”, m-am intristat cand mi s-a rupt prima cutie si cand am primit primul joc turtit in timpul transportului, am aflat cat e de bine sa “simti” un joc si sa-l castigi optimizandu-ti toate mutarile, am fost fascinat de geniul creatorilor de jocuri si am ramas cu gura cascata la artwork-ul artistilor, am privit cu admiratie talentul si munca depusa de marii reviewers de pe BGG – tehnicitatea tot mai crescuta a lui Jeremy Salinas, frumusetea textului si a imaginilor lui Ender Wiggins, umorul excelent a lui Paul Springer si dedicatia zecilor de geeklisters.
Acum cred ca e mai bine, sper ca s-a format o imagine mai completa. 🙂
Atat am vrut sa va spun. Povestea e departe de a fi completa si e de-abia la inceput. Cei care imi sunt apropiati m-au vazut in mai multe stari de agregare decat pot descrie aici, dar la final pot doar sa ma bucur ca am trecut cu bine de aceasta perioada “critica” care a fost inceputul unui hobby extraordinar si va multumesc tuturor.
Parafrazandu-l pe colonelul Frank Slade (Al Pacino) din “Scent of a woman”:
“The day we stop playin’, Charlie, is the day we die.”
Articol scris de Daniel Indru a.k.a djdano pentru Concursul BGB 2 ani
