Cand mi-a zis un prieten prima data despre jocuri de societate, am zis in sinea mea “ha?”. Adica vrei sa ma duci la bridge si alte chestii de-astea? M-a linistit un pic, mi-a zis ca sunt si alte jocuri, cu alta mecanica, sa vin sa vad cum sunt si vad dupa aceea. Am avut incredere in ceea ce mi-a spus si m-am dus cu capul inainte ca un adevarat berbec. Pana sa ajung la Ceainaria Tabiet, jucasem cand eram mica de muuuulte ori Bunul Gospodar, care a fost jocul copilariei mele. Evident, pe vremea aceea nu stiam eu ce-i ala joc de societate, ci doar ca tre’ sa-mi fac sufrageria si alte chestii in casa si sa am bani multi.

De aceea intalnirea mea cu adevaratele jocuri s-a produs la Tabiet. Pana sa ajung in locul cu pricina, am citit pe blogul lor, pe alte site-uri, dar nu prea intelegeam eu de ce sta toata lumea pozata in timp ce joaca un boardgame sta cu mana intr-o falca sau sunt foarte concentrati. Am inteles apoi, cand vedeam pozele cu mine sau cu prietenii: ori pierdeau, ori incercau sa castige!

Dar pentru poze a trebuit sa ajung la ceainarie. Tot aici v-am cunoscut si pe voi, cei de la BoardGames BLOG, care au avut placerea (sper!) si rabdarea sa ma invete cateva jocuri. Ajutor mi-ati oferit si prin blog efectiv, mai ales pentru review-uri si regulamente pt anumite jocuri pe care le-am cautat. N-a fost o pauza de pupincurism, ci mie imi zboara gandul in zeci de parti…si revenind, cand am vazut raftul cu zeci de jocuri din Tabiet m-am minunat si imi faceam calcule cand sa le joc pe toate. Nici acum nu am ajuns sa le joc pe toate si tinand cont ca din noiembrie tot ma duc pe la Mihnea, ar fi trebuit sa se intample minunea, insa eu sunt ca aia mici: cand i-au ceva in gura nu-i mai dau drumul decat cand mi-l ia mama din mana.

Asa cu jocurile… am tot jucat anumite boardgames pana mi-a venit acru si inca mai am pana mi se face greata. Pana acum pot sa zic ca ma simt bine si foarte bine cand ma joc. Pe langa distractia din joc, as adauga ca mi-am facut si prieteni la intalnirile pentru copiii din noi si tare bine-n pare. Cred ca primul meu joc, de acum din tinerete, a fost Catan. Oh, doamne, ce haios era sa aud ca vrea cineva o piatra pe o oaie, era propozitia zilei! Acum mai trecut din pofta distractiei si a intervenit competitia, insa e la fel de incitant.

Majoritatea jocurilor le-am “accesat” la Tabiet, eu nu prea mi-am cumparat, dar nu pentru ca nu imi plac, ci pentru ca-s femeie si am momentan prioritati specifice sexului: rochite, cosmetice si alte treburi de-astea. Cred ca mai mult am facut cadou jocuri de societate…se pun si astea la cumparat, nu-i asa?

Cel mai mult ma amuza acum cand ma intreaba prietenii care-mi vad pozele pe Facebook ce fac acolo, in jurul unei mese pe care se afla chestii colorate… Dai si explica-le cum sta treaba, ce sunt alea jocuri de societate, cum se joaca si alte detalii… Nu stiu cat de mult inteleg, de aceea eu invit pe toate lumea sa incerce macar o data. Eu am incercat…si uite-ma scriind pentru concurs.

As fi ipocrita sa spun ca nu vreau sa castig, vreau! Si mai spun si ca imi pare bine ca le-am descoperit, ca prietenul meu m-a invitat sa jucam si ca am cunoscut o gramada de oameni in lumea asta a prichideilor mari.

Articol scris de Alexandra Coslea pentru Concursul BGB 2 ani