Imi place pentru ca:
1. Este independent de limba. Exista traducerea in limba romana a regulamentului!
2. Are o tema atractiva: vanatoarea de comori pe o insula tropicala! Componentele sunt de o calitate foarte buna si intregesc tema jocului (cine nu s-a indragostit de statuetele din acest joc?!?). Atentie insa, unele comori sunt blestemate!
3. Regulile sunt simple si inedite. Tu si ceilalti vanatori de comori jucati indicii care duc la descoperirea comorilor. Indiciile se refera la pozitia comorii fata de un tip de teren sau fata de obiectele aflate pe insula (palmieri, statuete si colibe). Fiecare indiciu trebuie sa limiteze multimea de hexagoane de pe harta unde se poate afla comoara. De indata ce sit-ul comorii este descoperit (multimea de locuri posibile se limiteaza la un hexagon), jocul se intrerupe si se imparte comoara. Jucatorul care la terminarea cartilor cu comori are cele mai multe monezi, castiga. Easy? Arrrr!
4. Are o rejucabilitate foarte mare datorita hartii modulare care se obtine prin combinarea celor 3 sectiuni, fiecare avand 2 fete diferite. Se pot obine astfel 32 de variante diferite ale insulei Tobago. Rejucabilitatea este desavarsita si de set-up-ul lejer prin care palmierii, statuetele si colibele sunt puse de jucatori dupa bunul plac atata timp cat respecta niste reguli simple.
5. Desi jocul este destul de tactic si forteaza jucatorul sa isi regandeasca strategia dupa tura celorlati jucatori, dificultatea deciziilor este medie (no analysis-paralysis here!). Timpul de mutare al jucatorilor scade repede dupa 2-3 jocuri. Jocul tinde sa devina in timp un filler cu set-up lung. Fara sa isi piarda din farmec!
6. Interactiunea intre jucatori este mare. Mai totdeauna alt jucator va dezgropa “comoara ta” sau va adauga indicii pe o “comoara inceputa de tine” cu scopul de a pozitiona comoara cat mai departe de tine (si mai aproape de el) si a prinde o bucatica cat mai mare din “prada”.
7. Prezenta unei planse care sumarizeaza set-up-ul, actiunile posibile pe tura unui jucator si semnificatia fiecarui tip de indiciu este salutara.
8. Este un family game si party game usor de invatat si mai ales usor de explicat pentru cei care cocheteaza cu board game-urile.
9. Merge foarte bine in 2 jucatori! Atentie insa, strategia trebuie regandita, altfel unul din jucatori tinde sa capete un avantaj greu de recuperat daca nu este “incurcat” si descopera comori pe cont propriu.
10. Jocul este multi-premiat si apare in 2010 pe lista de recomandari a celebrului premiu Spiel des Jahres.
Mi se pare deranjant:
1. Ponderea norocului la impartirea unei comori este mare. Desi impartirea comorilor permite un mic bluf prin care poti forta mana celorlalti jucatori, nu sunt putine situatiile in care poti ramane doar cu carti cu comori de valoare mica (2 si 3) desi nu ai pus mai putine indicii la comoara decat ceilalti. In plus, desi amuleta te poate scapa de pierderea unei carti cu comori de valoare mare, aparitia capului de mort termina pe loc impartirea comorii si iti poate provoca o pierdere mare daca ai avut o pondere semnificativa de indicii in acea comora si nu ai apucat sa “prinzi” nicio carte cu comori.
2. Set-up-ul este destul de lung la scoaterea jocului din cutie (primul joc al serii) datorita multitudinii de piese care trebuie manevrate.
3. Jocul nu suporta mai mult de 4 jucatori. Cred ca jocul merge bine si in 5-6 jucatori cu o harta mai mare.
Numar partide jucate:
– 20 in 2 jucatori
– 6 in 4 jucatori
Verdict final: jocul Tobago trebuie cumparat.
Articolul Plusuri si minusuri in jocul de societate Tobago a fost scris de Alin Cobarzan pentru Concursul aniversar 5 ani de Board Games BLOG – Plusuri si minusuri in jocul de societate X. Textul articolului nu a fost editat.
