K2 a fost primul boardgame dorit. La puncte slabe nu am cine stie ce pareri, datorita gradului de subiectivism. Jocurile pe care le am, mi le-am dorit, prin urmare mai greu sa le gasesti nod in papura.
Plusuri, imi place pentru ca:
1. incepem cu grafica: reusita, atat cutia cat si tabla, desenele de pe carti si restul pieselor, foarte potrivite si in concordanta cu tema jocului – expeditii montane;
2. calitatea tuturor componentelor este buna;
3. reguli accesibile, prinzi repede parcursul etapelor;
4. gameplay-ul reda foarte bine pasii unei expeditii montane, aranjarea pieselor si organizarea acestora e ca a unui rucsac :D. Este foarte bine gandit, trebuie sa iti faci strategia din timp, sa iti pastrezi cartile pentru ziua potrivita, sa te uiti si la evolutia vremii, sa iti calculezi totul ca si cand chiar urci pe varf. Ideea de echipa (controlezi 2 alpinisti – eu personal zic ca unul e fetita si celalalt baiatul), ca mergi in tandem, ca poti pune cortul fac parte, de asemenea, completeaza atmosfera;
5. sunt variante relativ multiple de joc: mai multe combinari de dificultate (sunt doar harti cu un traseu usor / greu si 2 sezoane,vara / iarna) plus varianta solo.
6. extensia e interesanta, aduce 2 noi harti cu alte misiuni.
Nu imi place la acest joc/ Mi se pare deranjant:
1. pe cat de bine sunt create componentele pe atat de prost au facut interiorul cutiei, practic o gaura in mijloc unde le arunci pe toate. Pacat, ar fi putut mult mai mult.
2. mi-ar fi placut ca fiecare set de carti sa aibe desene diferite, nu aceleasi pe culori diferite pentru fiecare jucator;
3. nu e un joc lung, dar la sfarsit ai impresia ca a durat mult si mai greu sa iti doresti inca unul. Probabil emotia, tensiunea – ”aoleu, ce sa fac acum, e vreme urat, sa urc sa cobor …”
4. nu stiu daca e ceva negativ, dar e un joc individualist: adica nu interactionezi cu ceilalti jucatori, esti doar tu si strategia ta de reusita. Singura interactiune e atunci cand vroiai sa urci la un punct unde il ocupa altcineva inaintea ta. Practic nu e un joc unde sa vorbesti mult cu ceilalti.
5. exista un minim de noroc, uneori e frustrant – atunci cand astepti acele carti de care ai nevoie si vin altele si te vezi blocat. Dar pana la urma face parte din farmecul jocului.
Numar de partide jucate: 1 meci in 1 jucator (unde am murit pe varf in ultima zi), aprox. 5 in 2 jucatori, 10-15 meciuri in 5 jucatori
Verdict final: pentru iubitorii de munte e un joc foarte reusit care merita, la fel pentru cei carora le place planificarea pasilor. E un joc frumos dar nu toti il apreciaza (poate nu am eu grupul potrivit)
Articolul Plusuri si minusuri in jocul de societate K2 a fost scris de Alex Neagu pentru Concursul aniversar 5 ani de Board Games BLOG – Plusuri si minusuri in jocul de societate X. Textul articolului nu a fost editat.
