Există mai multe versiuni despre originea șahului, cele mai răspândite dintre ele consideră ca țară de origine India, Persia și China.
Perioada în care a apărut jocul de șah se apreciază că a avut loc între secolul III și secolul VI. Despre descoperirea jocului sunt nenumărate legende, printre cale una dintre cele mai renumite este legenda cu boabele de grâu.
Izvoarele istorice atestă faptul că se juca șah prin secolul VI în Persia. Jocul s-a răspândit prin secolul VII o dată cu extinderea și invaziunii islamice în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanț, Italia, Europa de Est și Spania. In evul mediu șahul era considerat de nobili ca un joc de elită, pe când biserica a dezaprobat jocul timp de câteva secole.
Prin secolul XVI se vor modifica mult regulile de joc, astfel se poate vorbi că în acel timp a apărut sahul modern. In acel timp era un joc răspândit mai ales în Spania, Franța, și Anglia ulterior în Rusia de unde provin cei mai mulți campioni mondiali de șah. In prezent există programe de șah pentru computer care au câștigat partide de șah chiar contra unor campioni mondiali.
Etapa I – aparitie si raspandire
In general, sahul se considera ca originar din nordvestul Indiei in timpului imperiului Gupta (sec. VI) unde, in forma sa initiala, era cunoscut sub numele de caturaṅga (insemnand in limba sanscrita “cele 4 divizii militare” – infanteria, cavaleria, elefantii si carele de lupta reprezentate de catre piese ce vor evolua ca forma spre cele moderne arhicunoscute astazi de pioni, cai, nebuni si turnuri).
Prima atestare a sahului se regaseste in vecinatatea Indiei si anume in Persia in jurului anului 600 unde jocul era cunoscut sub numele de chatrang si apare in scrierile epice ale acelor vremuri ca un joc practicat de nobilime.
Chatrang-ul s-a dezvoltat apoi in toata lumea musulmana dupa islamizarea Persiei (633 – 644) sub numele nou de shatranj, piesele pastrandu-si vechile denumiri persane. O data cu infiltrarea arabilor in peninsula iberica sahul (shatranj) a cucerit imaginatia intregii nobilimi europene fiind astfel cunoscut sub diferite denumiri, cea mai folosita fiind cea de “sah” insemnand “rege” in limba persana (shāh).
Ca o curiozitate, primele piese de sah care au intrat in Europa au fost regii care erau folositi ca obiecte ornamentale de catre colectionarii vremii, jocul de sah ajungand in fapt mai tarziu. Este si motivul pentru care intreg jocul a preluat denumirea piesei principale – regele.
Incepand cu sec. XIII, in Europa de Sud (Spania si Italia), regulile sahului (shatranj) au inceput sa fie modificate ca pana la sfarsitul sec. XV jocul sa semene foarte mult cu cel de astazi.
Din Europa sahul s-a raspandit apoi in toata lumea folosind sistemul colonial existent in sec. XV – XIX ajungand in ziua de astazi un joc practicat la nivel mondial.
Exista si alte teorii cu privire la aparitia jocului de sah (cum ar fi sahul chinezesc) insa nu ofera acelasi fundament precum teoria prezentata mai sus.
