Te afli la intrarea in templul Incas, iar comoara straluceste chiar in fata ta, in mijlocul vechilor ruine. Insa reusesti oare sa te strecori prin labirint sa ajungi la ea si sa gasesti apoi calea catre iesire? Totul tine doar de abilitatile tale, pentru ca un adevarat cautator de comori stie sa se fereasca de zonele cu podeaua prabusita sau care aluneca, de serpi, precum si sa evite zidurile ce pot aparea in calea sa. Cursa ta prin labirint, pana la comoara si inapoi catre iesire trebuie sa fie una rapida, caci se pare ca pe urmele comorilor mai este cel putin un alt cautator.
Povestea e frumoasa, insa fara punerea in scena ramane doar poveste :). Asa ca Harald Lieske impreuna cu cei de la Queen Games s-au pus pe treaba in 2005 si a iesit un joc dragut dupa parerea mea. Avand o complexitate medie si o durata de joc nu prea mare (aproximativ 45 minute sau chiar mai putin), jocul se poate juca in 2, 3 sau 4 jucatori iubitori de aventura.
Componentele jocului deja au fost prezentate in detaliu de Costy, dar cum o scurta recapitulare nu strica niciodata… in cutie gasim:
– 1 tabla de joc formata din 6 module ce reconstituie interiorul templului Incas – are atat spatii de pardoseala solida, cat si zone distruse;
– 13 jetoane de pardoseala (in forma de romb) – care te intampina cu serpi si ziduri;
– 3 jetoane target – aici se vor plasa comorile;
– 4 figurine reprezentand cautatorii de comori (cate 1 pentru fiecare jucator);
– 4 discuri de blocare a spatiilor de pe tabla (cate 1 pentru fiecare jucator);
– 12 figurine reprezentand statuetele incase (cate 3 pentru fiecare jucator);
– 6 regulamente – engleza, franceza, italiana, olandeza, spaniola si germana.
Pregatirea jocului se face imediat:
– cele 6 module se imbina pentru a crea pardoseala templului;
– in centrul templului se plaseaza cele 3 jetoane target;
– pe fiecare jeton target se plaseaza cate o statueta din culoarea fiecarui jucator;
– fiecare jucator isi ia cautatorul de comori si discul pentru blocaj din culoarea aleasa;
– cele 13 jetoane de pardoseala sunt amestecate si asezate cu fata in jos langa tabla de joc.
Ca o regula intalnita din ce in ce mai des, cel mai tanar jucator este desemnat pentru a incepe, iar jocul se desfasoara apoi in sensul acelor de ceas.
In prima parte a jocului, fiecare jucator isi alege pozitia de start (una din cele 4 intrari in templu) si se formeaza labirintul templului prin plasarea celor 13 jetoane de pardoseala. Plasarea jetoanelor de pardoseala trebuie sa respecte cateva regului, dintre care cea mai importanta este de a nu bloca total pozitia de start a unui jucator.
Cum decurge o runda de joc
Dupa ce s-a format labirintul, fiecare jucator va primi la randul sau 3 puncte de actiune, pe care trebuie sa le foloseasca eficient in cele 4 faze ale rundei sale:
Faza 1: Inlaturarea discului de blocare
Se face fara niciun cost si numai in cazul in care jucatorul respectiv are discul plasat pe tabla.
Faza 2: Mutarea jetoanelor de pardoseala
Fiecare mutare costa 1 punct de actiune, iar o mutare inseamna fie deplasarea unui jeton pe directia unei laturi, fie o rotire in jurul unuia din colturi (nu conteaza numarul de spatii pe care jetonul este deplasat, atat timp cat nu se intalnesc obstacole). Se pot face mai multe mutari (maxim 3 – numarul de puncte de actiune dintr-o runda).
Faza 3: Mutarea cautatorului de comori
Cautatorul de comori poate fi mutat oricate spatii in aceasta faza, insa:
– nu poate merge decat pe zone solide de pardoseala (n-am vrea sa cada in gol… 😀 )
– nu poate trece prin ziduri
– de fiecare data cand trece peste un sarpe trebuie sa plateasca un punct de actiune
– nu se poate opri pe un spatiu deja ocupat de un alt cautator sau de un disc de blocare
Exista si 2 tipuri speciale de mutare pe care le puteti face (atunci cand cautatorul ajunge pe un simbol special de pe harta), dar care costa fiecare 1 punct de actiune – folosirea pasajelor secrete si mutarea jetoanelor target.
In momentul in care cautatorul ajunge pe un jeton target isi poate colecta statueta de culoarea sa, insa si pentru aceasta actiune trebuie sa plateasca 1 punct.
Faza 4: Plasarea unui disc de blocare
Ultimul lucru pe care jucatorul il poate face in runda sa de joc este sa puna (daca doreste) discul de blocare pe orice spatiu neocupat de pe tabla sau pe un jeton de pardoseala.
In cazul in care pe durata celor 4 faze ale unei runde raman puncte de actiune nefolosite, acestea se pierd, neputand fi reportate in rundele ulterioare.
Pentru a castiga jocul, un cautator de comori trebuie sa colecteze toate cele 3 statuete incase de culoarea sa, dupa care sa gaseasca si o cale de iesire din templu.
Ce-mi place la INKA
INKA este un joc cu o poveste atractiva, bine pusa in scena. Mecanica de joc (Area Movement) se incadreaza foarte bine atat cu povestea, dar si cu tipul de joc – este unul abstract. Este un joc rapid, ce poate fi invatat foarte usor si care i-ar prinde probabil pe cei mai noi in ale boardgame-urilor. Interactiunea intre jucatori exista, fiecare putand fi pus in dificultate prin mutarea anumitor jetoane sau prin blocarea altora.
Ce nu-mi place la INKA
Dupa 3 partide de INKA la activ, toate in 2 jucatori, am ajuns la concluzia ca in aceasta varianta jocul este dezechilibrat, jucatorul care incepe primul avand un avantaj clar in fata celuilalt. Da, am luat bataie de 3 ori consecutiv la acest joc (pentru ca e mai mic cu vreo 2 luni Costy… 😀 ).
Un prim avantaj (dar nesemnificativ) vine din faptul ca primul jucator pune pe tabla un jeton de pardoseala in plus (7, fata de 6 pentru al 2-lea jucator).
Avantajul enorm vine tocmai din desfasurarea in sine jocului. Pentru ca in prima runda de joc a primului jucator, acesta isi poate face actiunile nestingherit, creandu-si astfel un avantaj care se pastreaza pe tot parcursul jocului. Se va ajunge la final la situatia in care primul jucator este in postura de a gasi drumul catre iesire, in timp ce al doilea trebuie inca sa-si colecteze a 3-a statueta… Iar daca al doilea jucator isi cheltuie punctele de actiune pentru a-si bloca adversarul, tot nu va reusi sa recupereze; iar sa mai si castige… nicio sansa. (Not fair!!!)
Constatand acest aspect neplacut al jocului in 2, am cautat mai multe informatii si am gasit pareri asemanatoare referitor la acest aspect, dar si o varianta de joc in 2 care ar putea rezolva problema.
Fiecare jucator va avea cate 2 culori, iar ordinea de joc sa fie:
1 (culoare 1)
2 (culoare 2)
2 (culoare 3)
1 (culoare 4)
Nu am incercat inca aceasta varianta, insa cel putin la prima vedere pare sa rezolve problema amintita mai sus 🙂 .
Una peste alta, jocul este ok si merita jucat in momente in care nu ai foarte mult timp la dispozitie, vrei ceva de gandit, dar nu de dezvoltat strategii complexe :).
A mai incercat cineva INKA? Alte pareri?
