Intro
Imperial este un joc foarte realist, în care marile puteri europene se luptă pentru putere, folosind însă banii marilor finanțatori, care impun însă deciziile strategice și tactice ale acestor state. Între 2 și 6 jucători vor lua rolul investitorilor, vor cumpăra obligațiuni emise de marile puteri și vor decide astfel ascensiunea și eventuala cădere a lor pe firmamentul european. Nu este un joc foarte dificil ca reguli, deși BGG l-a cotat la 3.6.
Componente
Jocul conține o hartă a Europei, în care se remarcă teritoriile inițiale ale marilor puteri, fiecare având câte 5 provincii, precum și statele neutre. Fiecare mare putere are un set de obligațiuni de stat numerotat de la 1 la 9 (aceasta fiind și dobanda în milioane care se va primi de deținătorul ei), care costă de la 2 la 30 milioane. De asemenea tot în 6 culori sunt și armatele terestre (simbolizate de tunuri), flotele (vapoare) și steaguri pentru a-și marca cuceririle. De asemenea există și un set de fabrici de armament care se va folosi în egală măsură de toate puterile.
Harta:
Rondel:
Obligațiuni:
Toate componentele:
Mecanismul de joc
Regula principală a acestui joc este că cel care are mai multe obligațiuni ale unui stat (ca sumă a dobânzilor încasate – cele de la 1 la 9) va controla acțiunile acelei puteri. În funcție de numărul de jucători, se vor distribui acestora obligațiuni de început, una notată cu 4 și una cu 1, de la state diferite, astfel încât fiecare va controla cel puțin o națiune. Banii plătiți pentru a cumpăra obșigațiunile unui stat vor merge în trezoreria acestuia. Tot la început jucătorul care se află în dreapta posesorului Austriei va primi carsul de Investor.
Indiferent de numărul jucătorilor și ce obligațiuni primesc aceștia la start, ordinea în care statele acționează este aceeași: Austria – Italia – Franța – Marea Britanie – Germania – Rusia. Când vine tura unui stat, cel care îi controlează destinele are de ales o acțiune, mișcând pionul respectiv pe rondelul cu acțiuni: maxim 3 spații gratis la care se pot adăuga maxim 3 spații plătite cu 2 milioane fiecare. Banii se plătesc din trezoreria statului respectiv.
Unele acțiuni au 2 căsuțe pe rondel, acestea fiind diametral opuse. Acestea sunt:
– Fabrică (1): se construiește o fabrică pe unul dintre spațiile libere (fiecare putere începe cu 2 deja construite), grafica indicând dacă fabrica din acea provincie va fi navală sau terestră; costul este de 5 milioane, banii plătindu-se din trezoreria statului către bancă.
– Producție (2): fiecare fabrică, dacă teritoriul nu este ocupat, va produce o armată conform tipului acesteia; acțiunea este gratuită.
– Import (1): se pot cumpăra până la 3 unități militare, plătind 1 milion bucata, în orice combinație și se pot amplasa pe oricare dintre provinciile inițiale ale puterii respective, cu condiția ca acestea să nu fie ocupată de inamici.
– Manevre (2): se va mișca fiecare armată și flotă, în provincii respectiv mări alăturate, cu două mențiuni: flotele construite în rundele anterioare se mută din șantierele navale în marea la care acestea sunt adiacente, iar armatele terestre pot fi transportate peste mări dacă acolo există flote ale aceluiași jucător (o flotă nu poate transporta mai mult de o armată). Pentru armate trebuie facută mențiunea că teritoriul național se consideră o singură mare regiune. Dacă în teritoriile în care flotele/armatele ajung se găsesc unități militare ale adversarilor, atunci apare automat conflictul militar, iar pierderile se fac 1:1 pentru ambii combatanți. Dacă armatele sau flotele națiunii respective cuceresc astfel teritorii acestea vor fi marcate cu steagul țării respective. Dacă prin manevre se ocupă provincia unei alte mari puteri aceasta nu va putea să o folosească pentru taxare, producție sau import.
– Taxare (1): această fază are 4 elemente diferite:
a. se calculează venitul națiunii, prin suma teritoriilor cucerite în acel moment, la care se adaugă numărul de fabrici multiplicat cu 2 (dacă acestea nu se află pe provincii ocupate de inamici), avansându-se corespunzător pe track-ul de venit.
b. jucătorul care controlează statul respectiv la momentul taxării va primi de la bancă (nu din trezoreria statului) bani corespunzător diferenței de nivel de venit (dacă statul avea anterior 7 și acum are 10, jucătorul va primi 3 milioane de la bancă), dar nu se va penaliza reducerea venitului.
c. conform noului nivel de venit, se vor adăuga puncte de prestigiu națiunii respective, care o vor avansa pe cel de-al doilea track.
d. statul respectiv va încasa venitul la care a ajuns, din care va scădea câte 1 milion pentru fiecare unitate militară pe care o are la acel moment, banii ajungând în trezorerie.
– Investitor (1): această fază are două etape:
a. fiecare deținător de obligațiuni ale statului respectiv va primi dobandă, cu mențiunea că acestea se dau de la deținătorii cei mai mici, până la cel care controlează. Aceast lucru se întâmplă numai dacă jetonul se oprește pe investitor.
b. jucătorul care deține jetonul de investitor primește 2 milioane de la bancă și poate cumpăra orice obligațiune disponibilă (una singură) sau poate upgrada o obligațiune pe care deja o deține, plătind diferența de bani. Apoi jetonul trece la jucătorul din stânga. Această acțiune se petrece și dacă se trece de investitor, fără a se opri efectiv acolo.
Jocul se termină imediat atunci când un stat ajunge la 25 de puncte de pretigiu. Apoi, fiecare jucător își va calcula punctajul final înmulțind fiecare sumă de obligațiuni deținută la un stat cu multiplicatorul conform poziției pe track-ul de prestigiu (de la 0 la 5). La această sumă se adaugă banii deținuți în numerar.
Un mecanism interesant este jetonul de bancă elvețiană, pe care un jucător îl primește atunci când nu mai controlează niciun stat. Acesta îi dă dreptul de a cumpăra obligațiuni pe fiecare acțiune de investor (fără a primi însă cei 2 milioane de la bancă), precum și de a forța un alt jucător să se oprească pe Investor și să plătească dobanzi, cu condițiile ca să fie destui bani pentru toți investitorii statului respectiv, iar primul jucător să fie printre aceștia.
Trackul de taxare:
Concluzii
Am jucat Imperial în toate combinațiile, de la 2 la 6, și pot să spun că este interesant și merge foarte bine în orice număr. Jocul se schimbă însă în funcție de numărul de jucători, deoarece contează cât de repede se va întoarce jetonul de investitor pentru a cumpăra mai multe obligațiuni. Rejucabilitatea este foarte mare, chiar dacă nu are elemente de hazard, deoarece la fiecare mișcare, arborele decizional este atât de vast încât niciun joc nu seamănă cu altul, chiar și în același număr de jucători.
După 7 jocuri de Imperial pot să spun că este unul dintre preferatele mele și îi acord nota 9.
Sursa foto BoardGameGeek. Articol scris de Arte. Vezi si alte articole scrise
