Articol scris de Victor Ştefan Roman – Concurs Taraba de Jocuri & BoardGames BLOG
În următoarele pagini se află recenzia mea pentru jocul Goa. Dar pe lângă aceasta, veţi găsi şi un joc cromatic care o să vă surprindă (şi care poate o să vă displacă). Motivaţia acestuia este una simplă: această recenzie este destinată tuturor, atât celor care doar vor să aibe o idee despre ce este Goa şi cu ce se mănâncă ea, cât şi celor care vor să vadă şi care sunt ideile din spatele mecanicilor şi cum funcţionează şi decurge jocul. Astfel că veţi găsi scris cu roşu pasajele adresate tuturor, în timp ce cu negru (exceptând prima parte) stă scrisă acea parte a conţinutului adresată celor ce vor să înteleagă mai pe îndelete acest minunat joc a lui Rüdiger Dorn.
Nume joc: Goa
Anul lansării: 2004
Designer: Rüdiger Dorn
Număr de jucători: 2 – 4
Timp estimat de joc: 90 de minute
Mecanici: Licitaţie, Managementul resurselor, Dezvoltare
Cutie:
Conţinutul cutiei:
* 55 de jetoane de joc (27 pentru prima rundă, 27 pentru runda a doua, 1 steag pentru primul jucător)
(jetoane pentru prima rundă)
(jetoane pentru a doua rundă)
* 18 jetoane de colonii (5 Quilon şi Madras, 4 Cochin si Calicut)
* 18 cărţi de colonişti (cu valori de 1 sau 3)
* 17 cărţi de nave (cu valori de 1 sau 3)
* 10 cărţi de acţiune suplimentară
* 45 de cărţi cu ducaţi (cu valori de 1, 2, 5 şi 10)
* 30 de cărţi de expediţie
* 4 table de plantaţie (câte una pentru fiecare jucător)
* 4 table de dezvoltare (câte una pentru fiecare jucător)
* 20 de markere pentru licitaţie (câte 5 pentru fiecare jucător)
* 20 de cubuleţe de succes (marchează nivelul de dezvoltare pe fiecare ramură)
* 50 de săculeţe de mirodenii (câte 10 din fiecare tip – ghimbir, piper, scorţişoară, nucşoare şi cuişoare)
* 1 tablă de joc
* regulamentul
Conţinutul unei cutii arată astfel:
Introducere:
Goa este un joc de societate (board game) în care jucătorii conduc companii portughezi care administrează comerţul cu mirodenii din colonia Goa spre Europa şi care trimit nave şi colonişti în Lumea Nouă pentru a descoperii noi locaţii pentru plantaţiile de mirodenii.
Scopul fiecărui jucător este să-şi administreze cât mai bine suma iniţială de bani, să asigure o producţie consistentă şi continuă de mirodenii, să realizeze expediţii şi să trimită oameni care să stabilească noi colonii în locuri prielnice plantaţiilor de mirodenii, să se dezvolte în mai multe domenii, cum ar fi construcţia de nave, producţia de mirodenii sau puterea expediţională, şi să reuşească să adune cel mai mare profit la sfârşitul jocului.
Pregătirea unui joc de Goa implică parcurgerea câtorva paşi simpli:
– aşezarea tablei de joc în mijlocul mesei
– amestecarea jetoanelor de joc pe grupe
– amestecarea cărţilor de expediţie
– aranjarea restului de componente în spaţiile indicate
– plasarea în matricea centrală a jetoanelor din pachetul A
– fiecare jucător ia toate componentele de joc în aceiaşi culoare
– fiecare jucător ia un număr de markere de licitaţie egal cu numărul de jucători + 1
– fiecare jucător aşează câte un cub de succes pe fiecare primă poziţie (cea mai de sus poziţie) a celor 5 ramuri de dezvoltare
– jucătorii primesc 4 nave şi 2 colonişti
– se alege jucătorul care va începe după un algoritm descris în regulament
Tabla de joc, o dată pregătită, se va prezenta astfel:
Cuprins:
Un joc de Goa se desfăşoară pe durata a 8 ture, care se împart în două runde (A şi B). La sfârşitul primei runde se vor elimina de pe tabla de joc acele componente aparţinând acestei runde, matricea fiind reumplută cu jetoane din pachetul B.
O tură de joc, din cele 8 disponibile, se împarte în 3 faze principale, pe care le voi detalia în cele ce urmează:
1. Faza de selecţie
2. Faza de licitaţie
3. Faza de acţiuni
1. Faza de selecţie
În faza de selecţie, fiecare jucător va selecta, printr-un principiu de vecinătăţi, jetonul pe care el ar vrea să-l obţină în această tură. În plus, se va selecta pentru licitaţie şi jetonul cu steag care indică primul jucător. Cel ce deţine steagul la începutul acestei faze este cel care dictează din ce loc al matricei se începe construirea lanţului de selecţie, dar va fi ultimul din această fază care va selecta un jeton spre a fi licitat.
Faza de selecţie este începută de către primul jucător. Acesta va plasa jetonul cu steag (cel care marchează că el este primul jucător în această rundă) pe una din marginile matricei de jetoane de joc sau într-una din locaţiile libere ale matricei (eliberate într-o rună anterioară). Singura regulă de plasare a steagului este: trebuie să existe cel puţin un jeton de joc într-o poziţie aflată pe orizontală sau pe verticală faţă de steag (poziţiile pe diagonală nu se acceptă). După ce a fost plasat steagul, primul jucător va pune pe acesta marker-ul de licitaţie cu numărul 1.
Urmează cel de-al doilea jucător, care va plasa marker-ul cu numărul 2 pe jetonul dorit în orice poziţie alăturată steagului (orizontală, verticală sau diagonală). Algoritmul se repetă până când toţi jucătorii au pus un marker de licitaţie în culoarea lor pe un jeton. Pentru că primul jucător este singurul care nu a făcut asta, el va fi ultimul care va plasa un marker de licitaţie pe un jeton alăturat jetonului ce are marker-ul cu cel mai mare număr.
Observaţie: Dacă se întâmplă ca şirul de markere să ajungă într-o poziţie care nu are nici un alt jeton în vecinătate, atunci jucătorul care urmează la plasarea marker-ului va putea continua şirul în orice poziţie liberă de pe tablă.
Când fiecare jucător a selectat un jeton pentru a fi scos la licitaţie, se încheie faza de selecţie şi se trece la faza de licitaţie.
În figura următoare se poate observa un lanţ de selecţie construit corect:
2. Faza de licitaţie
În această fază se realizează licitaţia pentru steag şi pentru celelalte jetoane selectate în faza anterioară. Fiecare jucător va scoate, pe rând, la licitaţie jetonul selectat, iar cel care oferă cea mai mare sumă este cel care obţine jetonul.
Observaţie: Cel care va câştiga steagul de prim jucător, va primi ca bonus o carte de acţiune suplimentară.
Regula licitaţiei în Goa este următoarea: jucătorul care scoate la licitaţie un jeton se consideră că a făcut o ofertă de valoare 0. În ordine, ceilalţi jucători pot să supraliciteze cea mai mare ofertă de până atunci sau pot să nu ia parte la licitaţia pentru acel jeton. Ultimul jucător care licitează este acela care a scos jetonul la licitaţie. Dacă cea mai mare ofertă a fost făcută de către jucătorul ce a scos jetonul la licitaţie, acesta va plăti suma oferită catre bancă, dar dacă oferta maximă a fost făcută de un alt jucător, acesta va plăti respectiva sumă de bani către jucătorul care a organizat licitaţia. În cazul în care nimeni nu oferă nici o sumă de bani, organizatorul licitaţiei va lua jetonul pe gratis.
De reţinut: Se realizează o singură rundă de licitare pentru fiecare jeton, începând de la organizator, care licitează iniţial 0, trecând o singură dată pe la fiecare jucător şi încheiindu-se tot la organizator. Câştigă cel care oferă suma cea mai mare.
De reţinut: Atunci când cumpără o plantaţie, jucătorul respectiv va pune respectivul jeton într-un spaţiu liber de pe tabla sa de plantaţii şi va umple respectivul jeton cu numărul de săculeţi de mirodenii indicat. În plus, un jucător poate avea maxim 4 plantaţii pe tabla sa. Dacă la un moment dat cumpără o nouă plantaţie, el va trebui să elimine una dintre plantaţiile deja existente pe tablă.
De îndată ce toate jetoanele selectate au fost cumpărate, faza de licitaţie se încheie, iar jocul continuă cu faza de acţiuni.
3. Faza de acţiuni
Aceasta este faza în care se realizează administrarea efectivă a companiilor şi a bunurilor acestora. În faza de acţiuni, fiecare jucător are dreptul să realizeze 3 acţiuni din mai multe posibile, putându să realizeze aceiaşi acţiune de mai multe ori. Lista de acţiuni disponibile jucătorilor este următoarea:
3.1 Avansarea pe o ramură de dezvoltare
3.2 Construcţie de nave
3.3 Recoltarea mirodeniilor
3.4 Colectarea taxelor
3.5 Pornirea unei expediţii
3.6 Înfiinţarea unei colonii
Pentru a înţelege mai bine acţiunile disponibile, să ne mai uităm o dată la o tablă de dezvoltare (cu câteva marcaje pe ea):
3.1 Avansarea pe o ramură de dezvoltare
După cum se poate vedea în imaginea anterioară, există 5 ramuri de dezvoltare, fiecare aducând diverse beneficii. Pentru a avansa, se selectează o ramură şi se plătesc mirodeniile cerute între poziţia curentă a cubului de succes şi poziţia viitoare, precum şi un număr de nave egal cu numărul de mirodenii cerute.
Exemplu: Pentru a avansa pe prima ramură din poziţia 2 la poziţia 3 (citit de sus în joc) sunt necesare două mirodenii, una albă (ghimbir) şi una maro (scorţişoară), şi, implicit, 2 nave.
Cele cinci ramuri de dezvotare oferă următoarele avantaje:
– prima ramură (indicată prin culoarea roşie) arată numărul de nave pe care jucătorul îl va construi atunci când alege acţiunea corespunzătoare;
– a doua ramură (indicată prin culoarea albastră) arată numărul de plantaţii pe care jucătorul le poate recolta atunci când alege acţiunea corespunzătoare;
– a treia ramură (indicată prin culoarea verde) arată suma de ducaţi pe care jucătorul o va obţine atunci când va alege acţiunea corespunzătoare;
– a patra ramură (indicată prin culoarea maro) arată numărul de cărţi de expediţie pe care jucătorul îl va trage atunci când alege acţiunea corespunzătoare (valoarea din stânga), precum şi numărul maxim de cărţi de expediţie pe care jucătorul îl poate avea în mână la un moment de timp (valoarea din dreapta);
– a cincea ramură (indicată prin culoarea roz) arată numărul de colonişti care va însoţi automat o expediţie de colonizare a acelui jucător, atunci când acesta alege acţiunea corespunzătoare.
Tot în cadrul acestei acţiuni, dacă un jucător avansează pe toate ramurile la un anumit nivel (diferit de primul), el va primi automat o carte de acţiune suplimentară. Acest bonus este oferit chiar dacă, cuburile de succes sunt pe niveluri diferite. Atât timp cât cuburile au trecut prin nivelul pentru care se cere cartea bonus, aceasta va fi oferită.
Exemplu: Elena a atins următoarele niveluri: prima ramură – 4, a doua ramură – 3, a treia ramură – 2, a patra ramură – 3, a cincea ramură – 5. Ea selectează să avanseze pe o ramură de dezvoltare şi alege cea de-a treia ramură. Plăteşte resursele necesare avansării şi mută apoi cubuleţul de pe pozţia doi pe poziţia trei. În acest moment, Elena va primi o carte de acţiune suplimentară pentru că pe toate cele cinci ramuri ea atins nivelul trei (chiar dacă pe ramurile unu şi cinci ea a depăsit deja acest nivel).
Şi un alt bonus care se oferă este pentru primul jucător care atinge nivelurile patru şi cinci pe orice ramură. Acel jucător va primi pentru avansul său o carte de expediţie, chiar dacă astfel el va depăşi limita de cărţi pe care le poate avea în mână.
3.2 Construcţia de nave
Dacă un jucător alege această acţiune, el va construi numărul de nave indicat de nivelul atins de către acel jucător în cadrul primei ramuri de, dezvoltare (ramura roşie). Nu există o limită de nave pe care un jucător o poate avea.
3.3 Recoltarea mirodeniilor
Jucătorul care alege această opţiune va recolta de pe plantaţiile sau din coloniile sale un număr de mirodenii egal cu numărul indicat pe cea de-a două ramură de, dezvoltare (ramura albastră). Numărul maxim de mirodenii care pot fi recoltate de pe o plantaţie sau colonie este indicat pe respectiva locaţie. Ca să recolteze mirodenii, jucătorul trebuie să aibe spaţiile libere necesare. Dacă are mai puţine spaţii decât numărul de recolte pe care le poate realiza, atunci el va realiza mai puţine recoltări.
3.4 Colectarea taxelor
Când alege această acţiune, un jucător va obţine numărul de ducaţi egal cu numărul indicat în cea de-a treia ramură de, dezvoltare (ramura verde). Un jucător poate avea în mână orice sumă de bani, nefiind limitat în nici un fel.
3.5 Pornirea unei expediţii
Dacă alege această acţiune, un jucător va trage din teancul de expediţie un număr de cărţi egal cu numărul specificat în partea stângă a nivelului atins de jucător pe cea de-a patra ramură de, dezvoltare (ramura maro). Numărul din dreapta de pe nivelul atins indică câte cărţi de expediţie poate să aibe un jucător în mână. Dacă un jucător alege să pornească o expediţie şi, astfel, va trage un număr de cărţi care, adunat cu numărul de cărţi pe care acel jucător le are deja în mână, va face ca suma obţinută să depăsească limita de cărţi din mână, atunci acel jucător va trage cărţi doar până când atinge limita, celelalte rămânând netrase.
De reţinut: Cărţile de expediţie sunt de două tipuri: cărţi de expediţie simple (pot fi jucate oricând) şi cărţi de expediţie specifice unei acţiuni (modifică modul de executare al acelei acţiuni). Cărţile de expediţie simple pot fi jucate în orice moment al turei unui jucător, înaintea unei acţiuni, în timpul unei acţiuni sau după ce realizează o acţiune.
3.6 Înfiinţarea unei colonii
Prin această acţiune, jucătorul încearcă să înfiinţeze o colonie. Pentru a realiza asta, el va trebui să trimită într-una din cele 4 destinaţii posibile un număr de colonişti: Quilon – 6 colonişti, Cochin – 8 colonişti, Madras – 10 colonişti, Calicut – 12 colonişti.
Pentru a strânge numărul de colonişti necesar, jucătorul apelează la:
– numărul de colonişti dat de nivelul atins pe a cincea ramură de, dezvoltare (ramura roz)
– numărul de colonişti dat pe două cărţi de expediţie (jucătorul va întoarce primele două cărţi din teanc şi va aduna numărul de colonişti indicat la numărul pe care îl are deja disponibil
– dacă din cele două opţiuni anterioare nu a strâns numărul necesar de colonişti, jucătorul poate să dea din mână numărul de colonişti lipsă
Dacă acţiunea de înfiinţare are succes, jucătorul va lua un jeton corespunzător coloniei, îl va pune în locul special de pe tabla sa de plantaţii şi-l va umple cu mirodeniile alese dintre cele permise.
De reţinut: Un jucător poate avea doar o singură colonie din fiecare tip.
Observaţie: Acţiunea de înfiinţare a unei colonii poate să nu aibe succes. Astfel, dacă jucătorul nu strânge numărul de colonişti necesar pentru colonia pe care a selectat-o sau dacă respectivul jucător nu vrea să dea din mână numărul lipsă de colonişti, el nu va putea înfiinţa respectiva colonie. În acest caz, acel jucător va primi ca bonus o carte cu un colonist din stoc.
Sfârşitul unei ture:
După ce fiecare jucător a realizat cele 3 acţiuni de care dispune, se ajunge în faza de sfârşit a turei. În această fază, jucători pot să-şi folosească cărţile de acţiune suplimentară acumulate. Astfel, pentru a trece în tura următoare, un jucător trebuie să aibe în mână maxim 1 carte de acţiune suplimentară. Dacă la sfârşitul unei ture el are mai mult de 1, va fi obligat să joace toate acele cărţi suplimentare, realizând una dintre cele 6 acţiuni prezentate anterior.
Sfârşitul jocului:
La sfârşitul celei de-a 8-a ture, jocul de Goa se încheie. În acest moment, fiecare jucător îşi va calcula numărul de puncte de victorie acumulat. Astfel, un jucător va aduna punctele obţinute în următoarele rubrici:
– puncte de victorie pentru nivelurile atinse pe tabla de, dezvoltare;
– puncte de victorie pentru numărul de colonii înfiinţate;
– puncte de victorie pentru jucătorul cu cea mai mare sumă de bani;
– puncte de victorie pentru expediţii (se verifică simbolurile de pe cărţile de expediţie avute de jucători în mână);
– puncte de victorie pentru plantaţiile simple (care oferă o singură mirodenie);
– puncte de victorie pentru realizarea de sarcini (jetoanele Duty);
– puncte de victorie pentru misiuni (jetoanele Mission).
Jucătorul care va strânge cele mai multe puncte va fi declarat câştigător. În caz de egalitate, jucătorul cu cei mai mulţi bani va obţine laurii.
Cărţile de expediţie:
Aceste cărţi sunt folosite de către jucători pentru a obţine anumite avantaje. Un jucător poate obţine cărţi de expediţie în trei moduri:
1. Alege acţiunea de pornire a unei expediţii şi urmează indicaţiile de pe tabla sa de, dezvoltare.
2. Cumpără la licitaţie un jeton care îi permite să ia cărţi de expediţie.
3. Este primul jucător care atinge penultimul sau ultimul nivel de pe tabla de, dezvoltare.
O carte de expediţie este compusă din trei părţi de interes, indicate în următoarea figură:
Cele trei părţi de interes au următorul rol:
– partea cu numărul 1 (partea roşie) indică bonusul pe care îl poate obţine un jucător dacă va juca această carte;
– partea cu numărul 2 (partea albastră) este folosită atunci când jucătorul vrea să înfiinţeze o colonie; numărul de colonişti indicat va contribui la forţa de colonizare a jucătorului;
– partea cu numărul 3 (partea verde) indică un simbol (dintr-un total de 5 posibile) care va fi folosit la punctarea de la sfârşitul jocului (dacă jucătorul va avea această carte în mână la acel moment).
După cum menţionam şi anterior, există două tipuri de cărţi de expediţie. Cărţile simple (precum cea din figura anterioară) pot fi jucate oricând pe tura unui jucător, ele aducându-i acestuia bonusul indicat în partea cu numărul 1 a cărţii. Cărţile specifice unei anumite acţiuni pot fi jucate doar atunci când jucătorul alege acţiunea respectivă, efectul acestor cărţi fiind de a modifica regulile acelei acţiuni.
Concluzii:
Fără doar şi poate, Goa este un joc foarte bun. Dacă este mai puţin de acest “foarte bun” pe care îl propun sau dacă este excelent este, până la urmă, o chestie de gusturi. Nu toţi agrează un joc euro, precum nu toţi agrează jocurile cu zaruri. Însă Goa este un joc foarte bun.
Este un joc plin şi adânc din punct de vedere strategic. Clar nu este un joc de jucat pe genunchi, dar nu este nici unul care să-ţi creeze migrene de la prea mult gândit. Este un joc care te solicită, dar în acelaşi timp, este un joc care la doar al treilea joc curge de parcă l-ai fi jucat de-o viaţă. Şi chiar vreau să subliniez acest lucru: chiar dacă este un joc euro, este un joc pe care îl joci mai mult din talent şi mai puţin prin calcule ştiinţifice. Iar mie asta îmi place cel mai mult la el.
Ce alte avantaje are Goa? Este un joc tensionat. Din cele 6 jocuri jucate până acum, nu a existat nici unul în care câştigătorul să aibe mai mult de 3 – 4 puncte faţă de cel care s-a clasat pe locul doi. Este un joc care chiar dacă se bazează mai mult pe chibzuinţă, are şi o componentă de noroc care să mai condimenteze lucrurile (apropos de toate mirodeniile despre care am vorbit). Şi este şi un joc puţin ştrengăresc, în care, prin mecanismul de licitaţie, poţi să-ţi strângi adversarii cu uşa şi să-i forţezi să-şi schimbe planurile atât de mult construite şi gândite. În plus, este foarte plăcut din punct de vedere vizual şi bine implementat din punct de vedere tematic. Şi unde mai pui, că singurul dezavantaj pe care îl văd eu la joc, exceptând faptul că este mai scurt decât mi-ar plăcea mie, este că fiecare mică ezitare sau greşeală te pot scoate aproape complet din cursa pentru victorie. Ceea ce nu este un adevărat dezavantaj, ci mai mult un neajuns (care poate să fie de multe ori cauzat şi de acţiunile adversarilor). Ah! Şi ar mai fi faptul că este de mult prea mult timp “Out of print”. Un asemenea joc ar merita să fie disponibil pe raftul magazinelor (hai nea Rüdiger, dă-ţi acceptul odată!).
Dar este Goa un joc pentru tine? Dacă apreciezi un joc care include planificare strategică şi administrarea resurselor, atunci răspunsul este da. Dacă apreciezi jocuri care implică un mecanism limitat de licitaţie (în care lupta pentru a câştiga un produs sau şirul de supralicitări nu se lungeşte spre infinit), atunci sigur o să-ţi placă Goa. Dacă printre preferinţele tale intră jocurile în care, prin acţiunile realizate, poţi să devi din ce în ce mai bun, atunci poţi să treci Goa în whishlist. Iar dacă argumentele anterioare nu te-au convins şi nu crezi că poziţia în clasamente precum cel de pe BGG sau notele primite nu sunt meritate, atunci poate vei lua în considerare recomandarea mea deplină pentru un joc foarte, foarte bun, care are de toate.
Sursa foto: BoardGamegeek
