Articol scris de Andrei Filip
Am ajuns in sfirsit la tirgul de jocuri din Essen. De vreo cinci ani ma tot gindesc la excursia asta si uite ca acum ca am renuntat de tot la idee ma trezesc obligat sa ajung acolo. Vorba vine obligat, dar am cistigat concursul de Carcassonne tinut de Mirakolix si am primit cadou frumos excursie pina acolo si participarea la campionatul mondial de Carcassonne. In paranteza fie spus, faceti-va un bine si dati mai des pe la intilnirile ludice organizate de ei, nu sinteti chiar atit de ocupati, mai ales in weekend.
Sa revenim. Am ajuns deci in Herne. Nu, nu am stat in Essen. Pentru ca nu mi-am facut planuri nu am avut cazare asigurata, asa ca m-au rezolvat din nou cei de la Mirakolix si am aterizat impreuna cu ei la centrul de jocuri din Herne. Daca ajungeti in zona trebuie neaparat sa mergeti sa-l vizitati. E o casa burdusita de sus pina jos cu jocuri, undeva pe la 5000 de titluri, cel putin. Eu am intrat doar la parter intr-o camera cit apartamentul meu plina ochi din podea pina in tavan si mai aveam inca doua etaje de vizitat. Centrul asta de jocuri ar putea avea lejer propriul lui Essen. Si Essenul lui ar fi mai tare decit Chuck Norris, daca va puteti imagina asa ceva. Cam atit cu cazarea, le multumesc inca o data desi probabil ca n-o sa citeasca niciodata articolul si nici daca l-ar citi nu l-ar intelege.
In prima zi am ajuns la tirg pornit pe fapte mari. Am intrat inauntru, mi-am cazat fisul la garderoba si m-am separat grabit de trupa Mirakolix sub un pretext obscur, ceva legat de bunica si o oala de lapte. Dupa care am inceput sa dau ture oprindu-ma suficient cit sa respir si sa-mi adun falca de pe jos. Prima zi a fost cea mai buna dintre toate. Nu prea am facut mare lucru, dar m-au durut rau picioarele a doua zi. Din misiunea asta de recunoastere a zonei am putut sa-mi organizez mai bine ce ma intereseaza si locatiile de care sa ma feresc. Pentru ca pina si la cel mai fantastic tirg de jocuri din Europa exista alei pe care nu vrei sa te aventurezi. Mai incolo despre ele. Poate.
Anatomic vorbind, Spiel este un organism pluricelular alcatuit din hale. Fiecare hala este un organ de sine statator alcatuit la rindul lui din standuri. Standurile sint niste celule specializate ce secreta toxina ludica, o otrava foarte contagioasa pentru organismul uman, si care se raspindeste exponential, chiar si in afara organismului central. Cei infectati transmit mai degraba microbul, care aduce si mai multi purtatori si deci la o rata si mai mare de infectie. Se estimeaza ca in scurt timp aceasta va deveni cea mai populara forma de gripa, din fericire si cea mai putin letala.
Halele 1 si 2 erau inchise pe motiv ca restul halelor sint arhisuficiente. N-ai fi zis daca te uitai la puhoiul de oameni care se calcau in picioare in fiecare zi intre standuri dar cine sint eu sa pun la indoiala.
Hala 3 era destinata puradeilor, continind instalatii specifice virstei, trambuline gigant si altele asemenea. Am dat un ochi si am fugit ingrozit. Alergau pruncii ca atomii inainte de fisiune si dupa zgomot cam asta si pregateau in fiecare zi.
Hala 4 continea in mare parte standuri de jocuri vechi. Daca iti cauti un joc de acum 10 ani aici e zona in care vrei sa stai. Gasesti o gramada de jocuri bune la preturi penibile, cu conditia sa fie suficient de vechi si suficient de cunoscute. De ex, cum va suride Tikal la 13 euro? Sau El Grande la acelasi pret? Ca sa nu mai vorbim de seria Catan. Am mai vazut si altele, prea multe sa le enumar si toate aveau doua lucruri in comun. Sint super ieftine si sint super in germana. Ceea ce nu e neaparat un avantaj pentru ca te limiteaza la jocuri care nu se bazeaza foarte tare pe textul de pe componente.
Hala 5 avea destinatie comuna, aici erau diverse edituri ce produc jocuri usurele-medii, gen AEG (Alderac Entertainment Group), Asmodee, JKLM, Treefrog, Valley Games etc. Mi se pare ca si cei de la BGG (BoardGamesGeek) erau aici dar nu mai tin bine minte.
Hala 6 a fost pentru mine regnum barbarorum. La propriu si la figurat. Era hala dedicata jocurilor de roleplay si de unde puteai sa-ti cumperi orice accesoriu legat de acestea, mai putin jocuri in sine. Am vazut citiva care mai si jucau, e drept, si ceva manuale de monstri aruncate pe acolo prin cutii dar marea majoritate se plimbau de colo pina colo imbracati in armuri si cu tot felul de sortimente de arme albe in miini. Puteai sa-ti cumperi aici de la curele cu tinte metalice gen roaker pina la coif de elf gen pampalau. Am vazut aici clerici, orci, hoti si magicieni, toti costumati la marea arta, sau cel putin asa credeau ei. Citiva erau imbracati in costume StarWars, dar cred ca au nimerit tirgul gresit si s-au carabanit rapid, nu i-am vazut decit in prima zi. Drept e ca nici eu nu prea mi-a facut veacul pe acolo, am fost o data, am ris bine si dup-aia mi-am vazut de ale mele. Dar daca ai nevoie de miniaturi, RPG, WH40K sau o sabie bastarda aici e locul unde poti sa gasesti articole de acest gen.
Nu mai tin minte ce era in halele 7 si 8. Probabil nimic important. Jocuri.
In Hala 9 erau jocurile “americane”. Nu numai, dar aici erau prezente jocurile de la FFG (Fantasy Flight Games), Phalanx, Academy Games, Z-man, etc. Z-man si Phalanx nu sint neaparat pe aceeasi linie dar adevarul e ca in cadrul evenimentului jocurile “trash” nu sint bine reprezentate. Nici macar cei de la FFG, liderii in domeniu nu au venit personal, au trimis doar jocurile prin ceva companie locala care ii slujeste. Am petrecut ceva timp in hala asta, aici erau majoritatea jocurilor care ma interesau. Dar mai incolo despre ele.
Hala 10 si 11 era de fapt o singura hala si aici erau o varietate de edituri, in marea majoritate germane. Queen Games, Hans im Gluck, Ravensburger, Haba, blabla si tot asa. Plus citeva firme americane cu produse usurele, gen Mayfair, Rio Grande. La fel si ultima Hala numarul 12, nu mai tin minte exact ce era aici dar la un moment dat toate erau o apa s-un pamint. Jocuri-jocuri-jocuri si din cind in cind un ciufulit cu privire pierduta si un arc in spate.
Deci asta am facut eu prima zi, a umblat in sus si in jos si am incercat sa retin cit mai bine pozitia diferitelor obiecte care ma interesau. Am apucat sa si joc ceva, e drept, dar in mare parte mi-am pedepsit picioarele.
