Articol scris de Andrei Filip
Am admirat ultimul joc de la Valley Games, Republic of Rome. Aveau doar citeva jocuri si nici unul de vinzare dar nici nu cred ca l-as fi luat. Ma intereseaza foarte tare si jocul si perioada dar pare ceva ce merita jucat doar in mai multi jucatori si e destul de complex. Altfel jocul arata superb in noua versiune, cu grafica complet refacuta si manualul corectat. Pacat ca n-o sa gasesc veci mai mult de 1-2 jucatori interesati, si aia din an in pasti.
Am jucat doua jocuri de Martin Wallace, unul din designerii mei preferati in ultima vreme. Ok, are o serie un pic cam lunga de jocuri cu trenuri si cuvintul “steam” in titlu, care se cam copiaza unul pe altul de nici nu mai stii de ce au nume diferite si o maniera destul de evaziva din punct de vedere tematic dar cu toate astea sistemele lui sint foarte functionale si foarte interesante ca exercitiu logic. Primul joc a fost Steam, ultimul copil dotat din seria cu acelasi nume. E un joc foarte bun si-l recomand cu doua miini. Jucatorii conecteaza intre ele diferite localitati si primesc puncte in functie de cit de bine pot aproviziona orasele cu bunuri de la mare departare de care acestea au nevoie. Pentru ca distributia de resurse e complet alta la fiecare joc imi inchipui ca strategiile difera de fiecare data ceea ce face jocul nou to timpul. Pare intr-adevar ca simuleaza lupta acerba dintre baronii cailor ferate la inceputurile dezvoltarii transportului feroviar american.
Al doilea joc de la Wallace a fost Rise of Empires. Exista un mit in lumea jocului, mitul jocului de civilizatii care sa fie tematic, detaliat dar in acelasi timp scurt. Vlaada Cvatil mi se pare ca se apropie cel mai bine de asta cu Through the Ages, un joc genial dar din pacate destul de lung, undeva pe la 2 ore per jucator. In schimb Rise of Empires este destul de bine detaliat si simuleaza dezvoltarea civilizatiilor europene si expansiunea acestora in lume destul de bine in doar 3 ore. Jocul se misca intr-adevar destul de repede si optiunile sint foarte clare. Exista elemente de noroc dar destul de mici asa ca jocul e foarte strategic. Mecanismul principal insa pare un pic ciudat la prima vedere si nu tocmai tematic. In rundele pare jucatorii executa aceleasi actiuni pe care le-au facut in rundele impare, dar in sens invers. Deci daca ai construit un oras in runda 3, vei mai construi unul in runda 4. Inca nu am jucat suficient cit sa ma prind daca e un avantaj sau nu al jocului dar pare oricum genul de joc pe care nu-l inveti decit dupa ce ai facut prima data citeva greseli.
Un joc pe care am vrut foarte mult sa-l incerc dar m-a impiedicat cel care-l explica datorita barierelor lingvistice este Stronghold. E un concept foarte interesant, in care unul din jucatori, este asediat in cetatea lui iar celalalt in ataca. Asediatul nu prea poate face nimic, dar cu cit rezista mai mult, cu atita cistiga mai multe puncte. Pe de alta parte asediatorul are o gramada de optiuni, dar de fiecare data cind face ceva, da posibilitatea asediatului sa se pregateeasca. Practic el trebuie sa-si dozeze foarte bine fortele si pastreze un echilibru. Sa atace cu suficiente resurse necesare strapungerii zidurilor dar sa nu dea suficient timp asediatului sa-i incurce planurile. Un joc care a intrat instant in capul listei cumparaturilor de Craciun.
Ultimul joc pe care o sa-l mentionez este Dungeon Lords, de la designerul meu preferat, Vlaada Chvatil. Daca ati prins jocul PC Dungeon Keeper atunci stiti exact despre ce e vorba. Fiecare jucator este un drac mic care incearca sa obtina licenta de la Ministerul Criptelor. Pentru aceasta trebuie sa demonstreze ca poate sa construiasca si sa intretina in conditii de buna functionare o inchisoare subterana. In acesc scop va trebui sa adune impi, goblini, vampiri, capcane, sa sape tuneluri si camere si binenteles sa suporte asaltul eroilor bagaciosi. E un joc incredibil de amuzant si nici macar nu se opreste aici. Manualul este explicat intr-un mod unic, harta este detaliata cu tot felul de nazbitii, primesti impi de plastic pe care poti sa-i manevrezi prin cripta si sa-i pui la treaba. Jocul este foarte simplu si foarte interactiv, la fiecare runda iti alegi 3 actiuni si pentru ca toata lumea poate teroretic sa aleaga acelasi lucru, cel care alege primul are avantaj. Sau dezavantaj, depinde de tipul de actiune. De exemplu, cel care angajeaza primul monstri trebuie sa-i atraga consumind mincare, dar are dreptul de a-si alege primul. Cei care vin dupa el nu mai platesc mincare dar au mai putine optiuni. In fine, n-o sa intru in detalii dar macar uitati-va peste manual, e mai amuzant decit ultima comedie pe care ati vazut-o si dureaza mai putin sa-l cititi. A fost primul joc pe care mi l-am luat si bine am facut, spre final era vindut integral.
Am mai jucat si altele dar jocuri mai vechi cu care nu va mai plictisesc sau despre care am mai scris. In rest, au fost 4 (in fine, 3) zile glorioase pe care nu cred ca le-as mai repeta. A fost frumos dar a fost si obositor si in parte frustrant. Cred ca pentru mine personal doua zile ar fi suficiente. Una pentru explorare, alta pentru a urmari jocurile care ma intereseaza, cu obligativitatea de a porni pregatit de aici ca sa nu am probleme acolo.
Cam asta ar fi pe scurt Essen 2009. Daca a mai fost cineva poate completeaza ce mi-a scapat mie. Daca nu, poate completati voi la anul, merita vizitat pe viu cel putin o data.
