Au fost ceva probleme de comunicatie, dar in sfarsit am preluat legatura! 😀
Cum de la fata locului este cam tardiv sa va mai prezint situatia, o sa incerc sa va spun pe scurt ce s-a intamplat in cadrul celor 2 partide de I Am Vlad – Prince of Wallachia jucate duminica, 15 iulie 2012, in magazinul Red Goblin.
Prima sesiune de joc a inceput cu 4 potentiali Vlazi, a.k.a. Andrei (negru), Ciprian (albastru), Laurentiu (alb) si Carmen (adica eu, rosu).
Pentru inceput, recunosc ca am “plictisit” auditoriul cu diverse informatii necesare pentru o buna desfasurare a jocului. Imi place sa cred ca nu i-am ametit foarte tare cu explicatiile pe cei 3 Vlazi adversi, dar avand in vedere miscarile de trupe de dupa, tind sa cred ca au fost ok… :))
Cum harta si cartile de joc erau deja asezate cand am ajuns noi (multumim, Tudor! 🙂 ), am facut doar ce mai ramasese din setup.
Surpriza a venit imediat dupa ce am impartit cate 9 Carti de Lupta la fiecare (3*Vlad, 3*Cavaler Valah si 3* Arcas) si dam sa incepem jocul. Ne uitam unul la altul si ne intrebam despre carti… Concluzia: pachetele de carti nu fusesera amestecate inainte. Drept urmare, m-am trezit cu 9 carti de noapte in mana. Cum primele 2 ture sunt ambele de zi, ataca ceva daca poti!!! :))
Am luat repede teancurile la amestecat, dar am decis sa ne pastram cartile asa cum erau. (intr-un fel, ne-am facut singuri jocul mai greu… :)) )
Si da-i si muta, si da-i si lupta cu varcolaci si garzi ca nu-i timp de pierdut… Ca acusi soarele rasare si nu e mult pana apune…
Am golit fiecare pungile cu galbeni pe la Taverne, cumparand ba leacuri pentru rani, ba tepuse ascutite pentru tradatori, ba avanposturi pentru protectia bravilor nostri luptatori. Credinciosi de fel, am mers de multe ori si la Biserica, dand cu Acatiste in stanga si-n dreapta.
Am uitat sa spun ca la scurt timp dupa ce am inceput jocul ni s-a alaturat si Alex, care ne privea atent mutarile de pe margine. La fix! mi-am zis… N-a trebuit sa duc prea multa munca de convingere, asa ca i-am cedat imediat Cartile de Lupta si celelalte bunuri detinute (in cadrul jocului), precum si cele 3 unitati care inca nu avusesera foarte mult de suferit.
Am devenit asadar observator principal al partidei… 😀 Nu era rau nici pe margine, dar tot mai bine e in postura unui Vladutz… 🙂
Pentru ca Laurentiu mai avea ceva treaba prin magazin, am intrat din nou in joc pentru cateva ture, de aceasta data preluand Vladul alb. Cum cetatea era libera, m-am decis repede: “Hai sa merg sa stau in turn, ca sigur vin ceilalti dupa mine sa ma provoace… Si daca nu vin, ghinionul lor… :))” Zis si facut! 6 ture am rezistat eroic in cetate, dupa care Vladul meu a fost nevoit sa plece sa se “odihneasca” in baza proprie. Desi nu mi-a placut deloc ideea, m-am bucurat enorm ca s-a intamplat asta dupa ce jucatorii aflati inca in cetate au inceput sa fie infestati, pe rand, cu ciuma.
Iarasi lupte, cavaleri si arcasi morti si apoi reinviati, iarasi acatiste… Vieti pierdute pentru Vlazi…
(Laurentiu revine in joc)
Incet, incet fortele au slabit, primul Vlad care a cedat fiind cel negru. Nu a mai trecut mult timp si l-a urmat in lumea umbrelor Vladul rosu.
Alb si Albastru, ramasi amandoi in viata, au inceput duelul, ambii avand sanse foarte mari sa castige. Pe margine deja isi facusera aparitia cei ce urmau sa fie protagonistii celei de-a 2-a partide de joc.
Vladul rosu, desi isi facuse initial o strategie de retragere temporara in avanpost, si-a fortat norocul, aruncandu-se cu toate fortele in lupta. N-a fost sa fie, Albul a invins! Iar Albastrul si-ar fi dorit sa-si urmeze planul initial… Poate data viitoare… 🙂
Partida s-a incheiat, insa discutiile si scenariile posibile pentru deznodamantul jocului au continuat. Nu pentru mult timp insa, pentru ca repriza a doua deja incepea cu intarziere…
Ne-am reorganizat repede si am inceput cu o echipa nou-nouta: Anca, Iulia, Robert si Dragos (sper ca am retinut bine numele… 😀 ). De aceasta data am ramas doar pe post de “observator” dupa explicarea regulilor jocului.
Procesul descris mai devreme a fost asadar reluat: deplasari de unitati, lupte, cumparari de diverse bunuri necesare “la casa omului” si folosire de Acatiste.
Cei 4 Vlazi noi mi s-au parut mult mai dornici de incaierari, probabil si datorita faptului ca deja se cunosteau si au trecut repede peste “formalitati” :)).
Foarte rezistent in aceasta partida s-a dovedit a fi Vladul lui Robert, care a reusit sa se mentina multe ture pe tabla de joc, desi ramasese singur-singurel, dupa ce Cavalerul Valah si Arcasul ii fusesera omorati fara dreptul de a mai putea fi resuscitati. Atacat din toate partile, Robert a rezistat eroic (evident, pana la un punct… 🙂 ).
Castigator la capete de Vlad: Iulia, care a reusit sa stranga 3 jetoane de Coroana.
Per ansamblu, am reusit sa facem 15 oameni sa petreaca clipe frumoase in compania jocului I Am Vlad. Doar ei ne pot spune cu li s-a parut jocul, dar din ce am observat, toti erau incantati de el si plecau cu dorinta de a-l mai juca.
Ii felicitam inca o data pe cei de la editura romaneasca Real Wallachian Games pentru ca au reusit sa conceapa si sa produca la standarde inalte de calitate un joc antrenant si atragator: I Am Vlad – Prince of Wallachia. Jocul se poate cumpara din unele magazinele partenere BoardGames BLOG (vezi bannere dreapta sus), dar si de pe site-ul producatorului.
