Primul blog de board games din România

Imi aduc aminte de anii pre-board game cand ne intalneam sa jucam Whist sau Rentz si fiind prea multi trebuia ca cel putin un cuplu sa joace ca un singur jucator. Si fiecare cuplu incerca sa evite asta pentru ca ori se certau pe ce carte sa dea ori unul dintre ei (de obicei ea) se uita pe pereti in timpul jocului. Vremuri tulburi :)

Intr-adevar e un subiect foarte interesant si merita studiat si dezbatut. Am observat la cuplurile cu care intru in contact ca sunt mult mai sociabile de cand s-au apucat sa joace boardgames. Asta se intampla pt ca sunt foarte putine jocuri care se joaca in 2 si oricum incepi sa te plictisesti dupa o vreme si vrei sa incerci ceva nou sau sa te confrunti/intreci si cu altii. Un alt aspect pe care l-am observat este felul in care se aleg jocurile. Atunci cand este timpul sa alegem ce sa jucam, discutia merge cam in felul urmator: El: Game of Thrones!!! sau Dixit!! Eu: ... Mmmm ... nu prea merge ... e lung ... nu prea am chef ...Cluedo? Identik? El: Game of Thrones? Dixit? Eu: Nu, hai alege altceva EL: Dixit! Eu: Nu am chef, mereu ne jucam Dixit, hai altceva si pana la urma ajungem la o intelegere care nu include nici unul din jocurile de mai sus, de obicei o propunere de-a mea. Concluzia este ca cel mai des jucam ce propun eu, deoarece el e mai flexibil si joaca aproape orice chiar daca nu are chef, insa eu elimin un joc din start si complet daca nu am deloc chef de el. Nu zic ca e bine, ba din contra, dar problema e la nivel de mentalitate si stare de spirit. Adica pentru fete conteaza mai mult sa se distreze si sa se simta bine jucand ceva de care au chef sau la care se pricep, pe cand pentru baieti pare sa fie mai important sa fie ea multumita pt ca daca tipa e happy se poarta frumos si cu el in perioada respectiva (asa cum daca nu-i convine sau se supara se observa imediat in purtarea ei). Tendinta asta am apare la majoritatea cuplurilor din cate am auzit si de la altii. In concluzie, se pare ca fetele se separa mai greu de realitate atunci cand se joaca, din acest motiv privesc actiunile celuilalt in mod subiectiv ca pe un atac la persoana si nu ca pe o tactica obiectiva legata de joc. De aceea, depinde foarte mult de fiecare cuplu daca introducerea boardgame-urilor in viata de cuplu are efecte benefice (lucru in echipa, distractie, crearea unei legaturi mai stranse etc.) sau nefaste (certuri, suparari, ranchiuri etc.)

Vai cat urasc "echipele" in jocuri ce ar trebui sa fie individuale. Si cate certuri am tras cu sotia pentru faptul ca eu vad orice joc in primul rand ca pe o competitie, indiferent care e adversarul. Pornesc orice joc individual cu gandul de a-l castiga, si fair pentru toata lumea de la masa e sa-l joc in acelasi spirit pana la final, chiar daca la un moment imi dau seama ca nu mai am nicio sansa

Cuplul 3 In care EA nu suporta sa piarda (adica suporta dar => sore loser) nici macar juma' de oitza si EL(EU) se gandeste de 10 ori daca sa ia o anumita decizie sau nu. In care EL ii face test de stres inainte pentru a vedea daca joaca fabula sau small world :))

@costi: Multumim de apreciere! :D Este foarte interesant subiectul propus de tine, voi incerca sa ma documentez si o sa pun si un articol pe tema efectului benefic al boardgame-urilor.

Pornind de la titlul articoulului, am si eu cateva remarci: 1. Am avut cupluri pe care nu le-am mai invitat la o seara de distractie, tocmai ptr acest fapt: "iubitel imi dai si mie o oitaaa...plssss. Hai ca doar nu jucam pe bani. Bineee, fie." Ei bine in acest caz eu consider ca.....e timp pierdut, mai bine sa nu jucam. 2. Cu astfel de cupluri "iubarete" cel mai bine ar fi sa jucati un joc pe echipe (si sa se tot milogeasca acolo unul cu altul pana li se face rau, glumeam): Ingenious, chiar si Blokus, Tichu, etc. 3. Ar fi bine si un subiect luuuuung de discutat despre efectul benefic al boardgames-urilor in viata de cuplu. S-a scris mult pe siturile de profil si forumurile de specialitate despre faptul ca relatiile in cuplu s-au imbunatatit, ca EL nu mai sta toata ziua la calcultaor/televizor, ca nu mai vine manga seara acasa de la o....cina cu baietii in oras, EA mai lasa din televizor si telenovele......si seara se aseaza frumos la masa, cu un pahar/cana de vin/ceai/cafea/apa cu lamaie......si se tachineaza usor, in acelasi timp folosindu-si creierasii intr-un mod placut, si astfel petrecand timpul cu partenerul/a.....int-un mod super placut. Ba mai mult de abia vor astepta o noua sesiune de joc. La fel de benefic este si ptr copii pe care ii vor smulge (cel putin in zilele ploioase sau friguroase) din fata calculatorului, la care stau 2-3 ore (apoi alte 2-3 la televizor) spunand "doar numai ce m-am pus"......dar asta e alta poveste si alt subiect. Ar fi de tratat si acest subiect: Efectul benefic al boardgames-urilor, alungarea stresului, imbunatatirea relatiilor (de cuplu, de la locul de munca, cu...socrii, etc.) 3. Subiectul ales e super....felicitari.

inca ceva - ca sa stie lumea ca nu toate fetele sunt tratate cu manusi la jocuri: in grupul meu de prieteni suntem 2 fete si 3 baieti. cele mai dese aliante se fac contra cate unei fete, adica toti contra ei sau cel putin toti baietii contra ei. spre exemplu, deja de cativa ani avem "alianta anti-Stefi", valabila la orice joc. in ultima vreme ma saboteaza si pe mine la greu, nu chiar asa pe fatza sau la fel de des, dar din cand in cand mai primesc cate 2-3 lovituri devastatoare si mi se duce totata strategia pe apa sambetei. iar prietenul meu nu se jeneaza sa participe si el la aceste sabotaje :)

@Cristina: Multumim de feedback! Nu a fost lung comentariul, ci doar foarte bine argumentat :D . In plus, BGB nu are o politica de a sanctiona comentariile lungi sau scurte :D . La cat scriem zilnic si nu avem feedback la toate articolele intotdeauna, chiar ma bucura sa vad pareri foarte clar exprimate!

Nici eu nu sustin sau apreciez santajul in cuplu la jocuri. De obicei sunt foarte competitiva si imi place sa castig pe cont propriu, pt ca am jucat bine si am avut strategii bune, nu pentru ca m-au lasat altii sau m-au favorizat. Cand joc cu prietenul, uneori spun la inceput: "joaca fiecare pt el, fara favoritisme, jucam serios si nu ne suparam pt ce face celalalt, ok?" si incercam sa respectam cat mai bine asta, fara a fi totusi reci si rautaciosi in mor intentionat. Pe de alta parte, atunci cand nu e un joc serios si "important", cred ca ne mai ajutam unul pe altul mai mult decat ii ajutam pe altii, dar incercam sa facem asta intr-un mod cat mai subtil astfel incat sa nu-si dea seama celalalt sau ceilalti (cel putin eu asa fac uneori si sunt sigura ca si el face la fel). Dar foarte rar se intampla sa indoim regulile sau sa ne sabotam planurile in favoarea celuilalt, pt ca pana la urma fiecare vrea sa castige, nu? Chiar ne incurajam mereu sa jucam corect: "haide, flasa-ti acolo drumul, nu ti-l retrage acum ca ma incurci pe mine, ca nu e corect. asta e, ti-ai facut primul/prima, eu o sa ocolesc - in special la Ticket; and it goes both ways). In general ma enerveaza oamenii care se milogesc la jocuri, in special in cuplu, si din pacare 99% din acestia sunt fetele. Mi se pare aiurea sa zici ca vrei sa joci ceva dar sa nu iti bati capul sa te descurci singura si sa te astepti ca celalalt sa iti faca si tie treaba. Am observat ca, atunci cand un grup de joc contine si un cuplu, fata respectiva se asteapta sa aiba imunitate si sa fie si aparata de prieten. Sau aud foarte des de oameni care isi vand anumite jocuri sau nu le mai joaca pt ca nu le place prietenelor jocul respectiv... sry, e cam lung comment-ul meu, dar aveam multe de comentat pe tema asta si odata ce am icneput ... :)