Articol scris de Andrei Filip
Bun, sa trecem la negociere. Asta e una din putinele parti din joc in care ai intr-adevar control. Cu conditia sa fi trecut cu brio de punctul anterior si sa ai in mina ceva resurse poti incepe sa negociezi. Aparent in sfirsit ceva te salveaza daca ai o gherla in mina. Da si nu. Ce suna bine in terorie nu se intimpla in practica. De multe ori am intilnit situatia in care o anumita resursa pur si simplu nu exista in joc si toata lumea o cauta. Si aici se inchieie negocierea. Toata lumea stringe resurse si nimeni nu face schimb pentru ca nu are nici un avantaj. Daca se intimpla in prima faza a jocului, si intre oameni care nu au jucat impreuna si nu se cunosc, e ca o lovitura in moalele jocului. Nimeni nu face relatii cu nimeni si pina incep primele incercari timide de interactiune jocul deja s-a terminat.
In alta ordine de idei, de obicei nu poti sa faci un schimb avantajos fara a face celuilalt o favoare la fel de mare, in afara cazului in care joci cu cineva caruia nu-i pasa prea tare ce face. In practica ceea ce se intimpla e o redistribuire acceptata de jucatori a resurselor care nu le-au intrat la zaruri. Si asta, cum ziceam, cu conditia ca tu sa ai resursele de care altcineva sa aiba nevoie…si invers.
Recunosc totusi ca aceasta parte a jocului salveaza cit de cit in ochii mei, dar nu suficient intrucit trebuie sa ai resurse cu care a negociezi in primul rind si aici intervin din nou zarurile. Exista o situatie speciala care nu mi se pare in regula in aceasta faza si anume embargoul. In momentul in care ai ajuns undeva in raza 6-7 puncte nimeni nu va mai dori sa negocieze cu tine. Din fericire in situatia respectiva inseamna ca deja ai suficiente asezari incit sa primesti cit de cit resurse deci nu trebuie sa te ingrijorezi de ceilalti. Din nefericire ai ajuns exact in situatia in care nimic altceva in afara de noroc nu-ti mai influenteaza jocul. Daca iti ies bine zarurile ai cistigat jocul, daca nu…cel mai norocos dintre adversari e la rind.
Numarul ideal de jucatori din punctul meu de vedere este 3. 2 jucatori inseamna lipsa singurului element definitoriu, negocierea. Jocul se reduce la pur noroc. 4 inseamna ca insula e ingramadita si norocul si negocierea devin prea importante. Pozitia de start pentru jucatorul nr 4 este oarecum compromisa cind alti 3 au luat locuri bune inaintea lui. 3 este numarul la care chiar si ultimul jucator are sanse sa ia un loc bun, in care insula permite dezvoltare in mai toate directiile, deci permite strategie. Chiar cu un start prost, un pic de noroc si o negociere corecta te pot aduce in situatia de a te redresa si de a cistiga jocul sau macar de a fi competitiv in el.
Exista numeroase module care extind jocul. Nu pot vorbi despre ele intrucit nu le-am incercat. Am cumparat totusi la insistentele prietenilor modulul pentru 5-6 jucatori. Personal eu nu-l recomand, dar unora li se poate parea bun. Mai multi jucatori inseamna mai multa negociere, mai multe resurse, dar si mai mult timp la masa de joc. Si mai mult timp intre runde. In acest sens se introduce o regula noua care permite construirea chiar si atunci cind nu e rindul tau, pentru a impiedica situatia in care cineva pierde de multe ori resurse la hot. Eu zic ca regula asta e cea care distruge tensiunea minima ce exista in jocul de baza, frica de numarul 7 cind stii ca ai prea multe carti in mina.
Astea toate nu inseamna ca jocul e rau. Are implementate in el elemente care il fac deosebit de atragator: e extrem de simplu, e modulabil si deci nou la fiecare joc, produce interactiune directa intre jucatori, rundele se misca foarte repede si nu ai timp sa te plictisesti, conditiile de victorie pot fi indeplinite in mai multe feluri. Mi se pare un exemplu excelent de mecanici diferite impletite intr-un singur joc, si asta e o performanta de care nu multi sint mindri. In marea majoritate a cazurilor pe care le cunosc eu, cu cit ai mai multe mecanici la un loc, cu atit mai greu sa fie integrate intr-un sistem simplu si coerent.
In concluzie, daca ar fi sa introduc pe cineva in lumea jocurilor probabil Settlers ar fi undeva in primele trei alegeri. De fiecare data cind am mers undeva intr-un grup mai mare am adus cu mine Settlers si intotdeauna am convins oamenii ca experienta maxima in domeniul jocurilor nu este Piticot. Ca eu personal nu ma innebunesc dupa el, asta e treaba mea, dar in final recunosc merite acolo unde sint, iar designul acestui joc are pe deplin.
Citeste si Colonistii din Catan – Ep. 1 .
