Articol scris de Andrei Filip
Al Doilea Razboi Mondial in culori
Cinci culori ca sa fie mai precis: rosu, gri, crem, portocaliu si verde. Si fiecare culoare corespunde la una dintre cele cinci superputeri care s-au luat la trinta prin anii 40 pentru suprematia mondiala. In joc sint reprezentate cele doua aliante binecunoscute, Axa si Aliatii, compuse din Germania, Japonia, Rusia, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii.
Tematica jocului se potriveste pe mecanicile lui ca biciul pe fundul masochistului. Tot ce faci e sa construiesti unitati militare pe care le misti cu miscari grandioase din regiune in regiune distrugindu-le pe ale adversarului, cam in acelasi stil in care s-au facut lucrurile pe bune. Minus milioanele de morti si raniti.
Jocul arata cam asa cum va imaginati un razboi mondial. Adica zilioane de piese de plastic reprezentitnd unitati militare de uscat, aer si apa, personalizate pentru fiecare natiune in parte. Ceea ce nu neaparat conteaza, pentru ca fiecare are culoarea lui deci nu-i ca si cum le-ai incurca daca n-ai stii care e diferenta de forma intre un Tiger si un M3A4. In fine, personalitatea conteaza…Harta e mare si colorata dar la capitolul geografie au nimerit doar continentele. Macar atit. Oricum nu e asa de important, ce e cu adevarat iritant e faptul ca unele teritorii sint destul de mici si la un moment dat vor deveni si mai mici cu toate armatele de plastic din ele. Harta putea fi ceva mai mare desi nu neg ca si la dimensiunile ei de acum tot ocupa ceva spatiu. Minus o sa pun si la capitolul organizare interioara. Jocul vine cu cutia si atit. Treaba ta cum iti sortezi cele 300+ figurine inainte de fiecare joc. Puteau sa arunce 5-6 pungi pentru componente, macar asa, in greata.
Regulile sint destul de clar structurate si explicate. Cartulia nu e foarte groasa si e bine exemplificata asa ca nu sint probleme majore. Jocul nu prezinta foarte multe scapari asa ca dupa primele runde lucrurile devin destul de clare. Se poate intimpla sa apara situatii conflictuale dar sint foarte rare si se rezolva cu bun simt.
Alocati prima jumatate de ora aranjatului pieselor pe masa de joc. Si puneti-va prietenii sa va ajute. Razboiul incepe prin anul 1941-1942 cu o buna parte din piese pe harta in pozitii cheie: Germania invadeaza Rusia dupa ce deja si-a facut mendrele in Europa de Vest, Japonia se pregateste pentru atacul de la Pearl Harbor, Anglia si SUA pregatesc debarcarea din Normandia iar Rusia isi sapa groapa si-si aranjeaza basca.
Jocul se desfasoara destul de clar si de direct. Teritoriile produc bani, banii fac unitati, unitatile merg la razboi sa cucereasca alte teritorii, care produc bani cu care se fac alte unitati si asa mai departe. Singura chestie cit de cit complicata e memorarea fiecarei unitati militare, ce stie ea sa faca, cit de buna e in lupta, cit de departe merge, cit de mult costa. Oricum nici asta nu e mare filosofie, lucrurile sint destul de intuitive si sint scrise in fata fiecarui jucator. Un tanc e mai bun decit un infanterist si mai ieftin decit un portavion, nu? Pe linga asta unele unitati au abilitati speciale. Submarinele de exemplu se pot scufunda inainte de lupta, bombardierele pot ataca complexe industriale, portavioanele pot cara avioane pe mare marindu-le raza de actiune, toate detalii pe care ti le-ai putea dori de la un joc de genul asta fara a intra in prea multe amanunte.
In lupta toate unitatile arunca concomitent cu un zar fiecare si pentru a lovi o unitate adversa trebuie sa obtina rezultat mai mic sau egal cu valoarea lor de lupta. Suna complicat dar nu e. Oricum e un pas in sus fata de Risk de exemplu, unde nu ai control asupra zarurilor. Aici cel putin poti sa-ti maresti sansele de succes aruncind combinatii de unitati variate in lupta.
Sa fim intelesi, acolo unde exista zaruri nu exista garantii. Probabilistic vorbind cu cit aduci unitati mai valoroase in lupta, cu atit ai mai multe sanse de succes. Asta nu inseamna ca nu se poate sa ai ghinion si din cind in cind sa pierzi batalii pe care te-ai fi asteptat sa le cistigi. Pe mine personal nu ma deranjeaza acest lucru din 3 motive:
1) Nimeni nu te impiedica sa opresti lupta. Pur si simplu te retragi cind consideri ca ai incasat suficient si ataci miine cu forte proaspete si poate un dram de noroc in plus.
2) Nici un ghinion nu este atit de crunt incit sa nu poata fi contracarat prin tactica. Asa cum arata istoria, un numar suficient de mare de timpiti pot sa rastoarne orice situatie in favoarea lor de exemplu.
3) Ghinionul la zaruri face parte din jocurile cu tematica razboinica si se ia in calcul cind iti faci strategia. Ori te obisnuiesti cu asta ori te orientezi catre jocuri de dexteritate. Fara rautate.
Din pacate daca esti in pozitia celui care se apara toate axiomele de mai sus nu ajuta cu nimic intrucit nu poti face altceva decit sa stai si sa incasezi, nu exista posibilitatea de retragere si nici dreptul la apel. Iar daca ai ajuns in pozitia asta inseamna ca celalalt crede ca are sanse destul de mari sa te faca sa plingi. Oricum ai lua-o nu e bine.
In afara de zaruri nu exista nici un alt element aleatoriu in joc. Faci exact ce ai chef sa faci. Construiesti unitatile pe care le vrei, ataci in ce directie vrei tu. Exista doar doua limite: banii si aliantele. Ca nu poti construi mai mult decit iti permite bugetul e evident, dar partea proasta e ca nici nu te poate imprumuta nimeni. Iar de atacat nu poti sa ataci decit membrii aliantei potrivnice. Pe de-o parte nu e amuzant ca nu poti sa ataci pe la spate pe nimeni, toata lumea stie cine e inamic si cine e prieten, pe de alta parte stii ca ai macar citeva fronturi asigurate si ca lucrezi in echipa. Fiecare cum se simte bine.
La capitolul strategie generala jocul are o doza destul de mare de libertate. Cum ziceam, te indrepti in ce directie vrei tu. Cam toate natiunile sint prinse intre 2 oponenti asa ca directiile de atac pot fi diferite la fiecare joc. Pe linga asta tipul de unitati achizitionate poate sa varieze. Te poti baza pe unitati putine dar valoroase sau numeroase dar slabe. Poti sa aloci bani mai multi la unitati terestre sau la diviziile aeriene. O flota te poate costa mult dar in acelasi timp te poate apara de invazii neprevazute si-ti apara flacurile la oceane. Decizii-decizii…
Pe linga strategia globala mai sint mici decizii de moment dar n-as pune accent prea mare pe ele. Practic fiecare runda incepe cu o analiza a situatiei existente dupa care jucatorul trage concluzia daca sa urmareasca mai departe prima idee sau sa-si reformuleze strategia. Asa ca intr-un final daca lucrurile merg prost sint tot timpul sanse de redresare. Exista o gramada de articole de strategie pentru jocul asta pe net. Ele merg pina intr-acolo incit sa descrie miscari fatale cu care va puteti spulbera adversarii in primele runde. O fi, eu nu le-am citit, prefer varianta cu “ce-ar fi fost daca…” si-mi modelez strategia din mers. Asta face ca jocul sa fie diferit de fiecare daca cind il joci. Nu fundamental, in esenta faci aceasi lucru dar niciodata lucrurile nu se vor intimpla la fel.
Tactica de bataie e evidenta. Unitati mai mici in prima linie pentru a incasa loviturile si pentru a proteja unitatile mai valoroase din spate care arunca ghiulelele serioase. Sistemul nu e genial dar functioneaza si chiar reuseste sa creeze momente palpitante.
Nivelul de tensiune din joc este destul de ridicat. In fine, daca iti pasa ce se intimpla pe masa. In fiecare runda, fiecare jucator va avea cel putin un atac de facut si de fiecare data sint sanse ca ceva sa mearga prost iar de atacul unui jucator poate depinde strategia altor 4. In afara de asta nu exista prea multe puncte culminante. Se intimpla din cind in cind confruntari care culmea, se si potrivesc pe evenimente reale: invazia din Normandia, batalia de la Stalingrad, Pearl Harbor. E nostim, mai ales cind au urmarile evenimentelor reale. Sau dinpotriva.
Desi cantitatea de decizii pe metru patrat e destul de mare asta nu duce la dureri de cap. De obicei hotaririle se iau destul de repede, mai ales daca ceilalti jucatori din alianta isi dau si ei cu parerea. In acest sens interactiunea dintre jucatori este destul de mare. Ei nu pot schimba resurse sau unitati dar pot participa activ la jocul celorlalti cu pareri si strategii. Si e important. Pentru ca un jucator, chiar daca e in aceeasi echipa cu tine, poate sa-ti lase flancul descoperit, si o va face daca tu la rindul tau nu-l sprijini. Este nevoit pentru ca nu poate supraveghea cu succes doua fronturi. Sau pur si simplu de nervi, ca n-ai basca, nu conteaza. Ideea e ca jocul e de echipa si succesul depinde de buna colaborare intre jucatori si de abilitatea lor de a urmari un tel comun. Nu zic ca nu se poate juca foarte bine si fara ceilalti dar in primul rind nu e amuzant si in al doilea rind nu e o strategie cistigatoare.
Timpul de joc e destul de mare. Nu pot sa dau cifre exacte, pentru ca depinde de evenimentele de pe masa si de numarul de jucatori. Probabil ca undeva pe la 4-5 ore ar fi corect de presupus. Teoretic jocul s-ar termina cind sint cucerite anumite pozitii cheie dar acest lucru e imposibil de obtinut de obicei. Si nu prea functional, pentru ca asta inseamna ca alti jucatori au iesit deja de mult din joc si fluiera enervant linga masa. De obicei jocul se incheie cind de comun acord toata lumea cedeaza psihic si declara cistigatoare una dintre cele doua aliante.
Efectiv runda unui jucator dureaza aproximativ 20-30 minute. Cam 5 minute cumparaturile, 5-10 minute deplasatul pe harta incolo si incoace si 20 de minute de invirtit zaruri in capul adversarului. Teoretic asta ar crea probleme in rindul celorlalti care doar participa pasiv. Practic acest lucru se intimpal rar deoarece in mare parte a timpului se intimpla batalii, iar astea sint amuzat de urmarit tot timpul chiar daca nu esti direct implicat.
Jocul e foarte bun cu oricit jucatori de la 2 la 5. Fiind un joc de echipa, un singur jucator poate foarte bine sa coordoneze actiunile unei tabere, deci jocul poate fi jucat foarte bine in 2. Cu toate astea jucatori in plus inseamna strategii in plus, discutii, interactiune, nervi, risete si toate prostiile alea pentru care iti pierzi tu ore in sir degeaba.
De potrivit se potriveste foarte bine celor interesati macar in mica parte de istorie. Asta era evident. Mai incolo de atit se potriveste oricui are rabdare si inters cit de cit pentru tematica. Iar daca cineva se plictiseste in mijlocul jocului si vrea sa plece, poate fara sa-si atraga ura eterna a celorlalti pentru ca orice alt jucator poate sa-i ia instant locul.
Exista o tona de expansiuni si retematizari ale aceluiasi sistem. Si nu vorbesc de jocuri cu alta tematica, alea sint inca si mai multe. Expansiunile Axis and Allies sint de obicei jocuri de sine statatoare care concentreaza actiunea asupra unei batalii sau campanii minore din cadrul conflagratiei generale. Acestea sint Batalia din Ardeni, ultima incercare a nemtilor de a contracara ofensiva aliata din Franta, Ziua Z sau cum i-o fi zicind invaziei din Normandia din 1944, Batalia pentru Europa, care detaliaza teatrul de operatiuni principal al razboiului, Batalia din Pacific, al doilea teatru de razboi ca importanta si Guadalcanal, prima ofensiva a aliatilor impotriva Imperiului Japonez. Pe linga toate aceste variante si expansiuni oficiale exista zeci de scenarii si expansiuni neoficiale, facute de fani. Unele aduc alte teatre de razboi sau maresc complexitatea si realismul jocului de baza. Sincer, nu am simtit nevoia sa incerc nici una, jocul original mi se pare foarte bun asa cum vine el dar alternativele sint tot timpul binevenite.
Jocul poate fi incercat si pe calculator. Orice varianta mai putin cea din 2006 e buna. Aia e o porcarie care n-are nimic de-a face cu jocul despre care vorbesc eu si nici nu merita atentie. Exista in schimb o varianta veche, de prin 199toamna, care porteaza o versiune anterioara a jocului in varianta electronica. Se numeste Axis&Allies: Iron Blitz si desi e plin de bug-uri va poate da o idee despre ce e vorba in joc. O alta versiune ceva mai bine implementata se gaseste la http://tripleawarclub.org/index.php, dar e facuta de fani asa ca nu va asteptati la cine stie ce prezentare grafica. Aici puteti gasi oponenti online, sau puteti juca cu AI-ul de capul vostru dar am inteles ca nu e foarte competitiv. Normal, recomandarea mea e sa va uitati prin ele sa va faceti o idee daca va gusta sau nu, dupa care sa faceti ce trebuie. Adica sa luati jocul, sa-l puneti pe masa festiva la sfirsit de saptamina si sa va umiliti prietenii!
Sursa foto: Board Game Geek
